Fondul de Comerț

I. NOŢIUNEA ŞI DEFINIŢIA FONDULUI DE COMERŢ

Comerciantul deşfăşoară operaţiunile comerciale utilizând anumite bunuri pe care le afectează activităţii comerciale. Sfera acestor bunuri are o componenţă variată care depinde de felul şi specificul activităţii comerciale derulată de un comerciant şi, de regulă, poate cuprinde: obiecte de mobilier, instalaţii, maşini, mărfuri, imobilul în care îşi desfăşoară activitatea, etc. Această grupare eterogenă de bunuri, a primit în doctrină şi legislaţie denumirea de „fond de comerţ”.

Noţiunea de fond de comerţ are semnificaţia unei grupări difersificate de bunuri pe care un comerciant le utilizează în efectuarea operaţiunilor specifice activităţii sale. Iniţial, noţiunea fondului de comerţ nu a fost conturată în legislaţie ( sub aspectul definirii şi stabilirii regimului juridic ), motiv pentru care doctrina de drept comercial a precizat, ţinând cont de principiile generale de drept, noţiunea şi elementele fondului de comerţ, încercând totodată să stabilească şi natura sa juridică.

În ceea ce priveşte evoluţia istorică a conceptului, noţiunea de fond de comerţ s-a cristalizat în secolul al XIX-lea, fiind favorizată de raţiuni de ordin practic care au relevat o dublă necesitate şi anume: protecţia bunurilor afectate activităţii comerciale şi a clientelei comerciantului şi, pe de altă parte, protecţia intereselor creditorilor comerciantului prin posibilitatea constituirii asupra fondului a unei garanţii menită să asigure executarea obligaţiilor asumate de comerciant.

Aceste două funcţii pe care le îndeplineşte fondul de comerţ reprezintă în continuare criterii în aprecierea rolului pe care îl îndeplineşte fondul de comerţ în activitatea comercianţilor.

Definiţie

Doctrina de drept comercial a definit fondul de comerţ ca fiind un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care comerciantul le afectează desfăşurării activităţii comerciale, în scopul atragerii clientelei şi obţinerii de profit.

În prezent, fondul de comerţ – ca noţiune şi instituţie juridică comercială – este definit în art.1 lit.c) din Legea nr.298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale : „constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial ) utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”.

Trăsăturile fondului de comerţ

Definiţiile evocate mai sus permit observarea trăsăturilor care particularizează fondul de comerţ:

- Fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri fiind format din bunuri mobile şi imobile, bunuri corporale şi incorporale;

În teoria dreptului, bunul mobil este definit ca un lucru care nu are o aşezare fixă şi poate fi mişcat dintr-un loc în altul, fără să-şi piardă valoarea economică ; bunul imobil este considerat un lucru care are o aşezare fixă, stabilă, neputând fi deplasat dintr-un loc în altul fără să-şi piardă destinaţia iniţială sau identitatea ; bunul corporal este orice lucru care are o existenţă materială iar bunul incorporal (sau necorporal) este lucrul care nu are o existenţă materială, ci este constituit numai din elemente abstracte, fiind un drept.

- Fondul de comerţ este o universalitate de fapt, creată prin voinţa titularului său – comerciantul – reunind un complex de bunuri cu caracter eterogen destinate desfăşurării activităţii comerciale;

- Fondul de comerţ este constituit de comerciant pentru realizarea unui dublu scop care vizează: atragerea clientelei şi obţinerea profitului.

II. ELEMENTELE FONDULUI DE COMERŢ

Sfera de cuprindere a fondului de comerţ poate fi caracterizată prin două criterii:

a) varietate – fondul de comerţ are o compoziţie variată deoarece grupează acele bunuri care sunt utile şi necesare activităţii desfăşurate de un comerciant;

b) variabilitate – fondul de comerţ are o compoziţie variabilă întrucât elementele sale componente se pot modifica în decursul timpului în raport cu necesităţile activităţii comerciale derulate de comerciant.