Fondul de comerț

1. Fondul de comerț

Desfășurarea unei activități comerciale impune existența și folosirea unor instrumente de lucru adecvate. Acestea pot fi, în funcție de obiectul comerțului, bunuri precum: local, mobilier, mărfuri, instalații, brevete de invenții etc. Toate aceste bunuri destinate realizării activității comerciale formează fondul de comerț.

1.1. Definiție și natură juridică

Fondul de comerț poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și incorporale, pe care un comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale, în scopul atragerii clientelei și, implicit, obținerii de profit.

Noțiunea de fond de comerț este distinctă față de noțiunea de patrimoniu. Spre deosebire de fondul de comerț, care este un ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale sau incorporale, afectate de comerciant desfășurării unei activități comerciale, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor comerciantului, care au o valoare economică. Aceasta înseamnă că fondul de comerț nu cuprinde creanțele și datoriile comerciantului, cu toate că ele fac parte din patrimoniul acestuia.

Întrucât în ansamblul elementelor cuprinse în fondul de comerț prevalează bunurile mobile, corporale sau incorporale, fondul de comerț este un bun mobil. Fiind un bun care îngemănează elementele care îl compun, iar în cadrul acestora preponderente ca valoare sunt bunurile incorporale, fondul de comerț este un bun mobil incorporal căruia i se aplică regulile privind bunurile mobile incorporale.

2. Elementele fondului de comerț

Fondul de comerț cuprinde acele bunuri pe care le reclamă desfășurarea activității comerciale avute în vedere de către comerciant. Deci, fondul de comerț nu are o compoziție unitară, ci una variată, în funcție de specificul activității comerciantului.

Totodată, compoziția fondului de comerț nu este fixă, ci variabilă; elementele fondului de comerț se pot modifica, în funcție de nevoile comerțului, însă fondul de comerț continuă să subziste.

Oricare ar fi obiectul activității comerciale, în general, fondul de comerț cuprinde două categorii de bunuri: incorporale și corporale.

2.1. Elementele incorporale ale fondului de comerț

Firma. Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în câmpul activității comerciale. Ea constă în numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant este înmatriculat în registrul comerțului, își exercită comerțul și sub care semnează (art.30 din Legea nr.26/1990).

În cazul comerciantului persoană fizică, firma se compune din numele comerciantului, scris în întregime, adică numele și prenumele, sau din numele și inițiala prenumelui. Deci, firma comerciantului persoană fizică coincide, în principiu, cu numele civil al comerciantului.

În cazul unei societăți comerciale, firma are un conținut diferit, în funcție de forma juridică a societății comerciale.

Firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altei societăți, și va fi însoțită de mențiunea scrisă în întregime "societate pe acțiuni", sau prescurtat "S.A.", ori, după caz, "societate în comandită pe acțiuni".

Firma unei societăți cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociați, însoțită de mențiunea scrisă în întregime "societate cu răspundere limitată" sau prescurtat "S.R.L.".

Fiind un atribut de individualizare a unui comerciant în activitatea comercială, firma trebuie să se caracterizeze prin noutate.

Prin înregistrarea unei firme, care se realizează prin înmatricularea comerciantului în registrul comerțului, comerciantul dobândește dreptul de folosință exclusivă asupra ei [art.30 alin.(4) din Legea nr.26/1990].

Emblema. Ca și firma, emblema este un atribut de identificare în activitatea comercială.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebește un comerciant de altul de același gen.

Emblema își justifică recunoașterea ca element de identificare în măsura în care asigură un supliment de individualizare, printr-un semn sau o denumire, între comercianții care exercită activitatea comercială în același domeniu.

Spre deosebire de firmă care este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului, emblema are caracter facultativ. Conținutul emblemei poate fi un semn sau o denumire.

Pentru a fi recunoscută și ocrotită ca atare, emblema trebuie să aibă caracter de noutate, în sensul că trebuie să se deosebească de emblemele înscrise în același registru al comerțului, pentru același fel de comerț, precum și de emblemele altor comercianți de pe piața unde comerciantul își desfășoară activitatea.