Fondul de comerț

1. Notiunea fondului de comert

Desfasurarea unei activitati comerciale impune existenta si folosirea unor instrumente de lucru adecvat.Acestea pot fi,in functie de obiectul comertului,bunuri precum:local,mobilier,instalatii,brevete de investitii etc.

Toate aceste bunuri destinate realizarii activitatii comerciale formeaza fondul de comert.

Cu toate ca fondul de comert joaca un rol important in desfasurarea activitatii comerciale,Codul comercial nu cuprinde dispozitii prin care sa reglementeze regimul sau juridic.

In Codul comercial exista o singura dispozitie care se refera incidental la fondul de comert.Art. 861 prevede ca “Falitul concordat,mai inainte de implinirea obligatiilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comert in gaj si nici instraina acest fond,in alt mod,decat acela cerut de felul comertului sau”.

O referire la fondul de comert gasim si in Legea nr.26/1990 privind registrul comertului.Art. 21 din lege prevede ca in registrul comertului se vor inregistra mentiuni privind “donatia,vanzarea,locatiunea sau gajul fondului de comert”,precum si orice alt act prin care se aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor,”sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert”.

In conditiile unei atare reglementari legale,doctrina a precizat,pe baza principiilor generale,notiunea si natura juridica a fondului de comert,precum si elementele sale.

Configurarea regimului juridic al fondului de comert prezinta interes sub un dublu aspect.

Pe de o parte,comerciantul este interesat sa-si asigure protectia bunurilor pe care le afecteaza activitatii comerciale.Aceste bunuri trebuie sa beneficieze de un statut special,care sa permita transmiterea lor prin acte juridice ori pe calea mostenirii.

Pe de alta parte,recunoasterea fondului de comert este reclamata si de necesitatea protejarii intereselor creditorilor comerciantului.Bunurile destinate activitatii comerciale sunt principalele elemente active ale patrimoniului comerciantului.Din aceasta cauza,circulatia acestor bunuri este supusa unor formalitati speciale care sa asigure respectarea drepturilor creditorilor.

Definitia fondului de comert

Fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile,corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale,in scopul atragerii clientelei si,implicit,obtinerii de profit.

Delimitarea notiunii de fond de comert

Notiunea de fond de comert trebuie delimitata de alte notiuni.Avem in vedere,delimitarea fata de notiunea de patrimoniu si cea de intreprindere.

Notiunea de fond de comert este distincta de notiunea de patrimoniu.Spre deosebire de fondul de comert,care este ansamblul de bunuri mobile si imobile,corporale si incorporale afectate de comerciant desfasurarii unei activitati comerciale,patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului,care au o valoare economica.Aceasta inseamna ca fondul de comert un cuprinde creantele si datoriile comerciantului,cu toate ca ele fac parte din patrimoniul acestuia.

Dificultati mai mari exista in delimitarea notiunii de fond de comert de notiunea de intreprindere.

Intr-o opinie se considera ca exista o echivalenta intre fondul de comert si intreprindere.Ele ar fi doua fete ale aceleiasi institutii;fondul de comert este considerat in forma sa statica,pe cand intreprinderea este fondul de comert in stare dinamica de functionare.

Pe de alta parte,notiounile de fond de comert si intreprindere sunt notiuni distincte.

Fondul de comert este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le afecteaza prin vointa sa exercitarii comertului.

Intreprinderea este o organizare sistematica de catre comerciant a factorilor de productie,intre care se afla si bunurile afectate desfasurarii activitatii comerciale.Dar,organizarea priveste nu numai aceste bunuri,ci si capitalul si munca.Deci,intreprinderea inglobeaza si elemente care nu fac parte din fondul de comert.

Referitor la natura juridica a fondului de comert,in doctrina au fost emise mai multe teorii.Una dintre primele teorii sustinute in doctrina a fost teoria personificarii fondului de comert.Mai multi adepti au avut teoria universalitatii de drept si a universalitatii de fapt.In perioada moderna a fost formulata si teoria patrimoniului de afectiune.In prezent,teoria proprietatii incorporale are tot mai multi sustinatori.