Impozite Directe

1. Caracterizare generală a impozitelor directe

Impozitele directe fiind nominative şi având un cuantum şi termene de plată precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunoştinţa plătitorilor, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri şi servicii, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie când şi mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte.

2. Impozitele reale

Impozite de tip real se practică şi în zilele noastre. Astfel, într-o serie de ţări în curs de dezvoltare, exploataţiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. În cazul acestor impozite, sarcina fiscală este dimensionată în funcţie de suprafaţa de teren, de numărul animalelor, de cantitatea de îngrăşăminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrările de irigaţii sau de alţi factori.

Rezultă că, în cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia în considerare produsul net (venitul) real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce îi dezavantajează pe micii producători şi îi avantajează pe marii producători care au condiţii pentru a realiza un venit mai mare decât cel mediu.

3. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a făcut treptat.

Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit şi, respectiv, a impozitelor pe avere.

3.1 Impozitele pe venit

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenţa într-un anumit stat, precum şi cele nerezidente, care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele excepţii prevăzute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acordă unele scutiri. Astfel, în mod frecvent sunt scutiţi de plata impozitului pe venit suveranii şi familiile regale, diplomaţii străini acreditaţi în ţara respectivă (cu condiţia reciprocităţii), uneori militarii, instituţiile publice şi persoanele fizice care realizează venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Obiectul impozabil îl formează veniturile obţinute din: industrie, comerţ, agricultură, bănci, asigurări, profesii libere etc., de către capitaliştii întreprinzători, proprietari, mici meşteşugari, muncitori, funcţionari, liber-profesionişti. Venitul impozabil este cel care rămâne din venitul brut, după ce se fac anumite scăzăminte, cum sunt: cheltuielile de producţie, dobânzile plătite pentru creditele primite, sumele prelevate la fondul de amortizare şi la fondul de rezervă, primele de asigurare plătite, cotizaţiile la asigurările de boală, de accidente şi de şomaj, precum şi la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenţi, pierderile provocate de calamităţi naturale etc.

Sunt considerate venituri neimpozabile următoarele:

– Ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă.

– Pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile altele decât pensiile plătite din fonduri constituite din contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale şi cele finanţate de la bugetul de stat.

– Sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;

– Bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadrul instituţionalizat;