Încheierea Contractelor Comerciale prin Mijloace Electronice

- CONTRACTUL LA DISTANŢĂ

- Noţiuni introductive

Multitudinea şi varietatea contractelor pe care le încheie comercianţii,precum şi exigenţele celerităţii operaţiunilor comerciale,au dus la extinderea sferei contractelor încheiate între absenţi (inter absentes) –„între persoane depărtate”,articolul 35 Cod comercial - ,prin recurgerea la tehnici de comunicaţie la distanţă (de pilă:telefon,radio,videotext,e-mail,televiziune,fax etc.).

Astfel,odată cu dezvoltarea tehnicilor de comunicaţie la distanţă – în special a telematicii - au luat amploare şi s-au diversificat şi tehnicile de comercializare la distanţă.

Relevantă,în ce priveşte încheierea contractelor între persoane absente,este nu atât depărtarea spaţială dintre părţile contractante,cât intervalul de timp dintre ofertă (policitaţiune) şi acceptare,determinată de împrejurarea că ofertantul şi acceptantul nu se află de faţă în momentul în care primul propune oferta iar cel de-al doilea o acceptă.

Aceste tehnici contractuale au ridicat,cu timpul,probleme juridice,mai ales,în ce priveşte stabilirea momentului şi locului încheierii contractului,dreptul de denunţare unilaterală a contractului şi altele.De aceea,a apărut ca necesară,elaborarea unui cadru legal adecvat contractelor la distanţă şi menit,în principal,să protejeze consumatorii ce achiziţionează produse/servicii la distanţă.

- Domeniul de aplicare a Ordonanţei 130/2000

Legiuitorul delimitează domeniul de aplicare a prevederilor ordonanţei,în funcţie de criteriul obiectiv al contractelor la distanţă,precum şi cel subiectiv al părţilor contractului.Ordonanţa reglementeză condiţiile încheierii şi executării contractelor la distanţă între comercianţii care furnizează produse/servicii şi consumatori,în cadrul unui sistem de vânzare organizat de comerciant şi care utilizează una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă.

În termenii Ordonanţei,prin contract la distanţă se înţelege „contractul de furnizare de produse/servicii încheiat între un comerciant şi un consumator,în cadrul unui sistem de vânzare organizat de către comerciant,care utilizează în mod exclusiv,înainte şi la încheierea acestui contract,una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă”(articolul 2 alineatul 1 litera a).

Potrivit articolului 6,prevederile Ordonanţei nu se aplică:

- contractelor privind servicii de investiţii,operaţiuni de asigurare şi reasigurare,servicii bancare,operaţiuni legate de fondul de pensii,operaţiuni de bursă;

- contractelor încheiate prin intermediul distribuitoarelor automate sau în localurile comerciale automatizate;

- contractelor încheiate prin intermediul telefoanelor publice;

- contractelor încheiate pentru construirea şi vânzarea de bunuri imobiliare sau care se referă la alte drepturi privind bunuri imobliliare,cu excepţia contractelor de închiriere;

- contractelor încheiate în cadrul vâzărilor la licitaţie;

- comerţul electronic.

Pe de altă parte,prin tehnica de comunicaţie la distanţa se înţelege „orice mijloc ce poate fi utilizat pentru încheierea unui contract între comerciant şi consumator şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi”(articolul 2,alineatul 1,litera d).

Anexa la Ordonanţă include lista cuprinzând tehnicile de comunicare la distanţă permise a fi utilizate de către comerciant :

a) imprimat neadresat;

b) imprimat adresat;

c) scrisoare tipizată;

d) publicitate tipărită cu bon de comandă;

e) catalog;

f) telefon cu intervenţie umană;

g) telefon fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext);

h) radio;

i) videofon (telefon cu imagine);

j) videotext (microordinator, ecran TV cu tastatură sau ecran tactil);

k) poştă electronică (e-mail);

l) telecopiator (fax);

m) televiziune (teleshopping).

Prevederile Ordonanţei limitează utilizarea de către comerciant a anumitor tehnici de comunicaţie la distanţă;potrivit articolului 15,necesită acordul prealabil al consumatorului ultilizarea sistemului automatizat de apel fără intervenţie umană (automat de apel) şi a telecopiatorului (fax-ului).

Prin consumator se înţelege „orice persoană fizică ce achiziţionează,utilizează sau consumă produse ori beneficiază de prestarea unor servicii,în afara activităţii sale profesionale,în baza unui contract încheiat cu un comerciant”(articolul 2,alineatul 1,litera b)

- Încheierea contractului la distanţă

Instrumentele juridice menite să protejeze consumatorii au în vedere posibilitatea oferită acestora de a-şi exprima consimţământul liber,neviciat şi bine informat.În acest sens,de exemplu,publicitatea comparativă este permisă numai în condiţii de strictă loialitate şi cu respectarea formelor prevăzute de lege.

În afara activităţilor profesionale,comercianţii dispun de informaţii pe care trebuie să le comunice consumatorilor,în vederea informării şi consilierii acestora.Astfel,obligaţiei negative tradiţionale de a nu înşela consumatorul i se alatură,în ultima vreme,obligaţia pozitivă de a-l informa;consimţământul este protejat atât prin teoria viciilor de consimţământ,cât şi prin generalizarea unei obligaţii precontractuale de informare

Înainte de încheierea contractului la distanţă,comerciantul va informa consumatorul în timp util,corect şi complet în ce priveşte: