Infracțiunea de Concurență Neloială

1. Consideraţii introductive privind noţiunea de concurenţă.

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, ocial şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă.

În general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop. Prin concurenţă, în sens juridic înţelegem confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi .

De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni, atât din domeniul economic cât şi din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiţii mai cuprinzătoare din domeniul juridic, “prin concurenţă se înţelege lupta dusă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, între firme capitaliste de producţie, comerciale, bancare, etc, în scopul realizării unor profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi, în consecinţă, a sporirii volumului de afaceri”. Deoarece concurenţa se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea a fost definită şi reglementată de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD), organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În acest context, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”.

1.1. Funcţiile concurenţei. În condiţiile de piaţă liberă concurenţa îndeplineşte câteva funcţii definitorii:

-facilitează ajustarea automată a cererii şi ofertei în toate domeniile

vieţii economice;

-împiedică fixarea preţurilor printr-o politică de monopol exercitată

de anumiţi agenţi economici;

-stimulează invenţiile şi inovaţiile, crearea de produse ori servicii noi

de o calitate tot mai bună;

-asigură o alocare raţională a resurselor în funcţie de diferitele

utilităţi solicitate pe piaţă;

-stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţională cu contribuţia

efectivă a agenţilor economici în activitatea de producere a unor bunuri şi de prestare a unor servicii şi de distribuţie a acestora.

1.2. Formele concurenţei. În funcţie de anumite criterii în literatura juridică de specialitate se face deosebire între mai multe forme ale concurenţei. După gradul de libertate se distinge între concurenţa pură sau perfectă şi concurenţa eficientă sau posibilă.

Concurenţa pură sau perfectă are trăsături cum ar fi: atomicitatea pieţei (un număr mare de agenţi mici şi mijlocii), omogenitatea produselor şi serviciilor (relativa similitudine calitativă a acestora), transparenţa (posibilitatea consumatorilor de a cunoaşte caracteristicile şi preţurile produselor care li se oferă), pluralitatea de opţiuni mobilitatea factorilor de producţie determinată de factori care ţin exclusiv de piaţă. În raport cu acest tip de concurenţă statul nu intervine în economie decât pentru asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea spontană a concurenţei economice. Concurenţa perfectă a funcţionat în perioada de început a capitalismului. În timp, tendinţa a fost de a se promova o altă formă a concurenţei denumită convenţional concurenţă eficientă sau posibilă.

Intervenţia statului în cazul concurenţei eficiente constă în îndeplinirea de către acesta a unor funcţii de reglementare, de asistenţă şi de gestiune.

Concurenţa eficientă se concretizează prin trei trăsături specifice şi anume:

-caracterul deschis al pieţei (toţi agenţii economici se bucură de accesul liber pe piaţă);

-libertatea de acţiune pe piaţă (toate întreprinderile îşi pot stabili în mod autonom politica în raport cu ceilalţi concurenţi si cu consumatorii);

-toţi utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de un grad satisfăcător de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfii dorite .

Modelul concurenţei este flexibil şi răspunde în mod corespunzător unor exigenţe conjuncturale impuse de piaţă şi este larg adoptat în teoria dreptului ca şi în jurisprudenţă, inclusiv de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

După cum prin practicile concurenţiale ale agenţilor economici se încalcă dispoziţiile legale care reglementează domeniul concurenţei se face distincţie între concurenţa licită si concurenţa ilicită. Concurenţa ilicită poate fi de asemenea clasificată în concurenţă interzisă şi concurenţă neloială. Concurenţa interzisă apare îndomenii scoase de lege din sfera competenţei. Concurenţa neloială apare în domeniul în care competiţia este permisă prin lege dar trebuie desfăşurată cu mijloace oneste. În concluzie, aşa cum s-a observat, ne aflăm în cazul concurenţei interzise atunci când se săvârşeşte un act fără drept (interzis de lege) şi in cazul concurenţei neloiale atunci când un act, principiu permis este realizat printr-un exerciţiu abuziv al unui drept.