Întreprinderile

Notiuni generale

Potrivit art. 3 din Codul comercial sunt considerate fapte de comert urmatoarele intreprinderi:

- intreprinderi de furnituri (pct. 5) ;

- intreprinderile de spectacole publice (pct. 6) ;

- intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri (pct.7) ;

- intreprinderile de constructii (pct. 8) ;

- intreprinderile de fabrica, de manufactura si imprimerie (pct.9) ;

- intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cand altul decat autorul sau artistul vinde (pct. 10) ;

- intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat (pct. 13) ;

- intreprinderile de asigurari (pct. 17) ;

- intreprinderile de depozit in docuri si antrepozite (pct. 20).

Ca si in alte cazuri si de aceasta adta Codul comercial cuprinde o referire si o enumerare dar nu o definitie a institutiei ca atare, fapt ce a condus, cum era si firesc la aparitia mai multor opinii cu privire la intreprindere.

Definitia clasica a pus accentul pe latura economica a intreprinderii, intreprinderea fiind considerata ca un oganism economic, in fruntea caruia se afla o persoana numita intreprinzator, care combina fortele naturii cu capitalul si munca in scopul produerii de bunuri si servicii. Aceasta definitie a fost criticata datorita impreciziei, ea pitand fi valabila in cazul oricarei fapte de comert organizate.

Incercand eliminarea deficientelor acestei definitii clasice, unii autori contemporani au pus accentul pe elementul subiectiv in definirea intreprinderii.

Un echilibru intre cele doua opinii printr-un efort de particularizare la specificul acestui fapt de comert, intreprinderea realizeaza opinia potrivit careia aceasta este organizarea autonoma a unei activitati de catre intreprinzator, pe riscul lui, cu ajutorul factorilor de productie, in scopul producerii de bunuri si servicii, destinate schimbului, in vederea obtinerii unui profit.

Intreprinderea este atat un organism economic cat si unul social, dar care nu are calitatea de subiect de drept. Aceasta revine comerciantului intreprinzator.

Caracteristicile intreprinderii

Din definitia data rezulta urmatoarele caracteristici ale intreprinderii:

a. existenta unei organizari autonome a unei activitati cu ajutorul factorilor de productie;

b. asumarea de catre intreprinzator a coordonarii intregii activitati si implicit a riscului acestei activitati;

c. scopul ativitatii este producerea de bunuri si servicii destinate schimbului, in vederea obtinerii unui castig.

Trebuie arata ca, daca intreprinderea are trasaturi caracteristice mentionate, vor i cosiderate activitati, precum si actele si faptle savarsite in timpu desfasurarii activitatii. Deci, vor fi comerciale actele de vanzare-cumparare privind aprovizionarea, cat si cele referitoare la valorificarea produselor si serviciilor realizate. Totodata, sunt considerate comerciale faptele juridice, licite sau ilicite, legate de intreprindere.

Clasificarea intreprinderilor

In doctrina, avand in vedere obietul lor,intrprinderile enumerate de art. 3 Cod comercial sunt impartite in doua grupe:

- prima grupa cuprinde intreprinderile de productie din care fac perte: intreprinderile de constructii si intreprinderile de fabrici si manufactura;

- a doua grupa cuprinde intreprinderile de prestari de servicii din care fac parte: intreprinderile de furniuri, intrprinderile de spectacole publice, intreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri, intreprinderile de editura, imprimerie, librarie si obiecte de arta,itreprinderile de transport de persoane sau lucruri, intreprinderile de asigurare, intreprinderile de depozit in docuri si antrepozite.

A. Intreprinderile de productie

Intreprinderile de constructii

Potrivit art. 3 pct. 8 Cod comercial sunt considerate fapte de comert intreprinderile de constructii.

In cazul unei intreprineri de constructii trebuie sa existe o organizare autonoma a factorilor de productie pentru construirea unor edificii.

Obiectul intreprinderii poate fi construirea de edificii noi, dar si lucrari de transformare, adaugire, amenajare etc. In toate cazurile, construirea transformarea, adaugirea etc, se refera la bunurile imibile: locuinte, constructii industriale, canale, desecari, amenajari, irigatii, etc. Totodata, intreprinderea de constructii poate avea ca obiect si lucrarile de reparatii ale edificiilor.

Reglementarea legala privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice pe baza liberei initiative consacra si ea activitatea de constructii ca activitate comerciala. Anexa nr. 1 a Hotararii Guvernului nr. 201/1990 mentioneaza repararea, intretinerea si realizarera de obictive deconstructii civile si industriale, drumuri si puduri etc.

Intreprinderea de constructii este socotita fapta de comert, ata in cazul cand intreprinzatorul procura materiale, cat si in cazul in care materialele sunt procurate de beneficiar. Concluzia se bazeaza pe faptul ca art.3 pct. 8Cod comercial nu face nici o distinctie in privinta procurarii materialelor.

Pentru a fi calificata fapta de comert, intreprinderea de constructii nu trebuie sa aiba o anume dimensiune, ci doar sa existe trasaturile caracteristice ale unei intreprinderi, precum si cerintele specifice unei intreprinderi de constructii.

De asemenea, intreprinderea de costructii poate avea ca obiect realizarea mai multor edificii ori realizarea unui singur edificiu.

In sfarsit, trebuie aratat ca toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea lucrarilor de constructii au caracter comercial. Deci, sunt fapte de comer si contractele de vanzare-cumparare pentru procurarea materialelor, contractele de antrepriza incheiate cu clientii.

Intreprinderile de fabrici si manufactura

Art. 3 pct. 9 Cod comercial prevede ca sunt fate de comert si intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie.

In conceptia Codului comercial, intreprinderile de fabrici si intreprinderile de manufactura privesc activitatile prelucratoare (industriale). Ele au ca obiect transformarea materiilor prime, materialelor etc. in produse noi. Deci, elementul caracteristic al acestor intreprinderi il constituie organizarea factorilor productiei in scopul transformarii materiilor prime si materialelor in produse noi ca natura si utilitate.

La data adoptarii Codului comercial se face distinctie inte fabrica si manufactura. Deosebirea privea modaltatea sau procedeul de transformare a materiei prime si materialelor in produse noi, fabrica era socotita o intreprindere in care rolul esential revenea masinilor, instalatiilor etc., pe cand manufactura presupunea o activitate in care factorul primordial il constituia calitatea lucrarilor, munca manuala a acestora.