Legislația Monetară

Legislaţia monetară. Apariţia şi aplicarea legii monetare din 1867.

În 1859 are loc constituirea statului românesc modern, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Constituirea statului aduce cu sine necesitatea creării unei monede proprii. Astfel ia fiinţă legea monetară din 1867.

Legea monetara din 1867 cuprindea intenţia guvernanţilor de a bate într-o primă etapă numai bani divizionari de bronz, într-o cantitate anume prevazută de lege, rămânând ca monedele de aur şi de argint să se bată într-o etapă ulterioară. Până atunci, mai precis până la trecerea a şase luni de la prima emisiune a monedelor naţionale de aur şi de argint, urma ca monedele de aur şi de argint străine existente în circulaţie să continue a avea curs legal, fiind primite de casieriile publice la parităţile stabilite printr-o anexă la lege. Dupa acest termen,numai monedele statelor din Uniunea Latina rămâneau să aibă mai departe curs legal. Cât despre banii divizionari străini, legea prevedea încetarea cursului legal deasemenea după şase luni de la prima emisiune de monedă naţională.

În conformitate cu dispoziţiile legii, guvernul român a comandat în 1867 baterea banilor în valoare totală de 4.000.000 de lei la fabricile Watt & Co. Şi Heaton din Birmingham ( Anglia)1. Piesele comandate au început să sosească în ţară din februarie 1868.

Ulterior au fost bătute şi monede de aur şi de argint (pentru o perioada 1867-1890). În primul deceniu de la punerea în aplicare a legii din 1867, cantitatea şi datele de batere ale acestor monede au fost următoarele:2

Aur

Lira sterling drept lei 25,00

Lira otomană drept lei 22,70

Pol imperial drept lei 20,40

Ducatul austriac drept lei 11,75

Argint

Icosarul (irmilic) drept lei 4,44

Rubla rusească drept lei 4,00

30 copeici vechi drept lei 1,20

Sfanţul, piesa de 20 creiţari drept lei 0,84

1Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997,Vol. I, p.190 si urm.

2Ministerul Finantelor, Monetăria naţională. Zece ani de activitate, 1935-1945, Bucureşti, 1945, p.13

Anul baterii Metalul Valoarea nominală a monedei in lei Numărul bucăţilor Valoarea totală în lei Locul baterii

1868 Aur 20 100 2.000 Germnia

1870 Aur 20 5.000 100.000 Bucuresti

1872-1876 Argint 2 6.178.255 12.365.510 Bruxelles

1870 Argint 1 400.000 400.000 Bucuresti

1873-1876 Argint 1 10.600.000 10.600.000 Bruxelles

1873-1876 Argint 0,50 6.926.980 3.463.490 Bruxelles

1867 Bronz 0,10 25.000.000 2.500.000 Birmingham

1867 Bronz 0,05 25.000.000 1.250.000 Birmingham

1867 Bronz 0,02 10.000.000 200.000 Birmingham

1867 Bronz 0,01 5.000.000 50.000 Birmingham

Aşadar,în perioada 1868-1877, statul român a procedat la baterea de monede de aur numai in cantităţi simbolice, valoarea lor fiind de 102.000 lei sau 0,38% din totalul valorii pieselor bătute. De altfel, primele 100 de piese, bătute în 1868, purtând pe avers efigia lui Carol I şi legenda circulară: „Carol I domnul românilor”, iar pe revers legenda: „20 lei 1868”, într-o ghirlandă circulară de frunze, au făcut parte dintr-o comandă a cărei execuţie a fost suspendată în urma intervenţiei Austriei şi Turciei. Motivele suspendării au fost pe de o parte înlocuirea stemei ţarii, prevazută în legea monetară şi acceptată de Turcia, cu efigia lui Carol I, iar pe de altă parte legenda „domnul Românilor”, care in ochii Austriei apărea ca având un caracter iredentist.

În ce priveşte argintul, primele monede, cu o valoare nominală de 1 leu, s-au bătut abia după trei ani de la intrarea în vigoare a legii, iar valoarea lor totală a fost de asemenea redusă : 400.000 de lei. Ele poartă pe avers legenda circulară: „Carol I Domnul României”, iar pe revers, într-o ghirlandă rotundă de frunze: „1leu 1870”. Cantităţi mai importante nu s-au emis decât după patru ani, adică începând din anul 1872. Suma globală a monedelor de argint emise în perioada 1868-1877 s-a ridicat la 26.820.000 de lei. Dintre acestea fac parte: moneda de 2 lei emisă în 1872, care pe avers poarta inscripţia:”România 2 lei” si o ghirlandă de frunze, iar pe revers stema ţarii si anul 1872; moneda de 50 de bani cu inscripţia pe avers: „România 50 de bani”, iar pe revers: coroana şi anul 1873 într-o ghirlandă rotundă de frunze.

Reforma monetară din 1867 avea ca idee principala punerea in circulatie a monedelor naţionale de aur şi argint; cu toate acestea acest punct nu a fost aplicat în primii ani. În această situaţie, bimetalismul adoptat prin legea monetară nu avea nici o perspectivă de traducere în viată. În perioada premergătoare reformei din anul 1867, deşi în circulaţie se aflau atât monede de aur, cât şi monede de argint, ca echivalent general şi principal mijloc de circulaţie şi de plată era folosit numai aurul. După reformă, condiţiile obiective au facut ca tradiţia să fie păstrată, aurul rămânând mai departe metalul preferat în tranzacţii.