Monopolul

„Monopolul este o deviere de la normalitate”

(Joan Robinson)

“Monopolul este mult mai potrivit decît concurenţa pentru a genera inovaţii, mari modificări tehnice care se materializează în apariţia noilor bunuri şi noilor metode de producţie.Ultimele, la rîndul lor, condiţionează scăderea preţului utilizat de firma – monopol.”

(Schumpeter “Capitalism, socialism and Democraty”)

1.Conceptul de monopol

În structura oricărei economii de piaţă, după cum s-a putut constata, pe lângă concurenţă, apare şi monopolul, fie ca o replică la concurenţă, fie ca o formă modificată a acesteia. În înţelesul obişnuit - luat ca o replică la concurenţă - o întreprindere are situaţa de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezenţa unui număr mare de cumpărători.

Nici o altă parte a teoriei economice nu a fost atât de mult neînţeleasă ca teoria monopolului. Simpla menţiune a cuvântului monopol stârneşte, de obicei, emoţii care fac judecata clară cu neputinţă şi provoacă, în loc de argumente economice, obişnuita indignare morală arătată în literatura etatistă şi anticapitalistă.

Termenul de monopol provine de la cuvintele greceşti “monos” = unul, singur şi “polen” sau “polist” = vînzător.

Monopolul este o situaţie de concurenţă imperfectă, ce se distinge prin existenţa unui singur producător, care domină piaţa, impunînd unui număr mare de cumpărători nu numai preţul şi calitatea, ci şi cantitatea de produse.

Monopolul elimină orice concurenţă. Mai mult, monopolul este considerat principalul inamic al concurenţei.

În unele condiţii, piaţa poate fi dominată atît de producător, cît şi de cumpărător. Atunci cînd o întreprindere (producătorul) domină oferta (avînd în faţă un număr infinit de cumpărători), ea se află în situaţie de monopol, iar cînd întreprinderea domină cererea – de monopson. O situaţie de monopol absolut sau bilateral există acolo unde avem un singur producător şi un singur consumator. Această situaţie se întîlneşte, de obicei, în domeniul producerii armamentului, cînd un singur producător are în faţă statul în calitate de unic cumpărător.

Un monopol se caracterizează cel puţin prin următoarele elemente:

1. existenta unui singur vânzator;

2. absenta produselor substituibile între ele;

3. existenţa unor puternice bariere în calea pătrunderii pe piaţă şi a altor firme.

Pentru ca o întreprindere să ocupe o poziţie de monopol, sînt necesare două condiţii:

1. Întreprinderea trebuie să producă un bun nesubstituibil;

2. Pe piaţa internă nu trebuie să activeze firme străine care propun acelaşi bun.

În Germania spre exemplu, potrivit legislaţiei antimonopol, o singură firmă nu are dreptul să controleze mai mult de o treime din piaţa unui produs oarecare, două-trei firme – nu mai mult de jumătate, iar patru-cinci firme – nu mai mult de două treimi din piaţa respectivă.

În conformitate cu Legislaţia Republicii Moldova, se consideră monopolistă întreprinderea a cărei cotă pe piaţă depăşeşte 35% şi care poate astfel exercita influenţa asupra formării preţurilor şi concurenţei pe piaţa naţională. Aceste întreprinderi sînt incluse în registrul de stat al agenţilor economici monopolişti ce acţionează pe piaţa Republicii Moldova.Întreprinderile incluse în acest registru sînt obligate să declare orice modificare a preţurilor şi tarifelor. În acest registru sînt incluse asemenea întreprinderi ca: Moldtelecom, Franzeluţa, Efes-Vitanta-Intravest, Basarabia-Nord, Bucuria etc.

În conformitate cu “Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia concurenţei”

Nr.1103-XIV din 30.06.2000 , Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.166 - 168/1205 din 31.12.2000 , Capitolul III “Acţiunile anticoncurenţă”, Articolul 7 “Acordurile anticoncurenţă între agenţii economici”, alineatul (1)

(1) Este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune coordonată) încheiat sub orice formă între agenţi economici concurenţi care deţin în comun o parte de peste 35 la sută pe piaţa unei anumite mărfi dacă aceste acorduri (actiuni coordonate) au sau pot avea drept rezultat limitarea concurenţei…

Organul de stat care efectuează reglementarea antimonopol în RM este Ministerul Economiei, în cadrul căruia există o unitate structurală specializată, numită “Departamentul politică antimonopol şi concurenţă”.

În conformitate cu “LEGEA REPUBLICII MOLDOVA privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei” , Nr.906 - XII din 29. 01. 92 (Monitor nr.2 din 28.02.1992) Capitolul I “Dispoziţii generale“, Articolul 2. Organul de stat de reglementare antimonopolistă:

1. Politica de stat privind dezvoltarea concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste este promovată de Ministerul Economiei.

2. Principalele sarcini ale Ministerului Economiei în domeniul reglementarii antimonopoliste sînt:

[Pct.2 modificat prin Legea nr.101-XIII din 13.05.94]

elaborarea măsurilor de formare a relaţiilor de piaţă pe baza dezvoltării activităţii de antreprenor şi a concurenţei; prevenirea, limitarea şi reprimarea activităţii monopoliste; controlul asupra respectării legislaţiei antimonopoliste; articolul 1. Sfera de reglementare antimonopolista

2.Clasificarea şi modalităţile de apariţie ale monopolului

În viaţa reală există o mulţime de situaţii speciale, care generează apariţia mai multor varietăţi de monopol. În funcţie de condiţiile apariţiei lor, pot fi enumerate următoarele forme:

1. Monopolul de stat / juridic / reglementat ¬ este cel introdus în economie prin voinţa unei puteri publice, cel mai adesea statul. Se constituie prin acordarea unei întreprinderi de către organele de stat, a unor drepturi exclusive de a produce şi a comercializa un anumit bun sau a presta anumite servicii: producţia banilor şi a timbrelor, a uranului,a izotopilor radioactivi, fabricarea medicamentelor (morfina), comercializarea tutunului şi alcoolului, prestarea serviciile telefonice, poştale, de transport etc. Puterea acestor genuri de monopoluri este practic limitată doar de bornele autoimpuse coerciţiei statului în raport cu piaţa. Există pieţe monopolizate de acest gen în ramuri precum : energia, resursele neregenerabile, telecomunicaţii, transporturi, cercetare, etc.) Un caz aparte de monopol juridic este constituit de subvenţiile cu care marea majoritate a statelor lumii (cele dezvoltate în mod expres) îşi dotează agricultura, în primul rînd, dar şi alte domenii de interes strategic, favorizîndu-le în raport cu altele, în care operează doar legile pieţei.