Organizația Națiunilor Unite

Organizatia Natiunilor Unite a fost infiintata la 24 octombrie 1945 cand un numar de 51 de tari se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU: in total 191 de tari. De aceea, ONU este considerate organizatia cu vocatie universala, ceea ce ii confera statutul de cea mai cuprinzatoare dintre organizatii, sub aspectul participarii, dar si sub aspectul domeniilor de actiune, fapt relevant de obiectivele organizatiilor ce compun sistemul ONU.

ONU a fost creat in urma celui de al doilea razboi mondial si multi dintre criticii acestei institutii considera ca aceasta institutie reflecta si astazi o realitate de acum 50 de ani.

Cand statele devin membre ONU, ele accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta Natiunilor Unite, semnata la 26 iunie 1945, si care reprezinta un tratat international ce stabileste principiile de baza ale relatiilor internationale, drepturile si obligatiile tarilor membre, precum si structura organizatiei. Considerata tratat international, Carta se fundamenteaza pe principiile dreptului international, de egalitate in drepturi a statelor suverane si de interzicere a folosirii fortei in relatiile internationale.

Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:

1.Sa mentina pacea si securitatea internationala;

2.Sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;

3.Sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului;

4.Sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.

In urmarirea scopurilor enuntate in primul articol al Cartei, ONU trebuie sa actioneze in conformitate cu urmatoarele principii:

-organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor;

-toti membrii trebuie sa-si indeplineasca cu buna credinta obligatiile asumate potrivit Cartei;

-diferendele internationale vor fi rezolvate prin mijloace pasnice, in asa fel incat pacea si securitatea internationala, precum si justitia san u fie puse in primejdie;

-renuntarea la amenintarea cu forta sau la folosirea ei in relatiile internationale;

-membrii ONU vor oferii organizatiei ajutorul in orice actiune intreprinsa de ea, in conformitate cu prevederile prezentei Carte si se vor abtine de a sustine statele impotriva carora ONU intreprinde o actiune preventive sau de constrangere;

-nici o dispozitie din Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervina in chestiuni care apartin essential competentei interne a unui stat.

ONU nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internationale si pentru formularea de politici in chestiuni care ne afecteaza pe toti. In cadrul Organizatiei toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme sociale diferite – au un cuvant de spus si drept de vot egal.

Limbile oficiale ale ONU sunt chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola. Alaturi de acestea, limba araba este limba oficiala pentru lucrarile Adunarii Generale, Consiliului de Securitate si Consiliul Economic si Social. Aproape toate regiunile oficiale sunt traduse simultan in aceste limbi. Aproape toate documentele pe support de hartie sau “online”, sunt traduse in aceste 6 limbi. In functie de anumite circumstante, unele conferinte si documente de lucru sunt traduse doar in engleza, franceza si spaniola.

ONU are sase organisme distincte. Cinci dintre ele – Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela si Secretariatul – au sediul central la New York. Cel de-al saselea – Curtea Internationala de Justitie – isi desfasoara activitatea la Haga, in Olanda.

Principalele organisme ale ONU

ADUNAREA GENERALA

Toate statele membre ONU sunt reprezentate in Adunarea Generala – “un parlament al natiunilor” care se intruneste in sesiuni ordinare sau extraordinare pentru a discuta cele mai presante probleme mondiale. Fiecare stat membru are drept de vot. Decizii in probleme–cheie precum pacea si securitatea internationala, admiterea de noi membrii si bugetul ONU sunt aprobate cu o majaritate de doua treimi. Alte decizii sunt votate prin majoritate simpla. In ultimii ani, s-au depus eforturi spre a se lua decizii mai degraba prin consens, decat prin vot formal. Adunarea nu poate forta statele sa actioneze, dar recomandarile ei sunt indicatorul opiniei internationale generale si reprezinta autoritatea morala a comunitatii natiunilor.

Structura Adunarii Generale:

1.Mari Comisii, in care toti membrii ONU sunt reprezentati. Acestea sunt constituite pe probleme politice, de securitate, economice si financiare, probleme sociale, culturale, administrative si bugetare, juridice;

2.Biroul, compus din presedinte, din vicepresedinti ai Adunarii Generale, plus presedintii celor 7 Mari Comisii;

3.Comitetele permanente, alcatuite din membrii alesi pentru 3 ani de Adunarea Generala;

4.Organisme permanente subsidiare si Organe speciale ale Adunarii Generale.

In cadrul sesiunii din 2004, Adunarea a discutat peste 150 de subiecte, inclusiv reforma ONU, restabilirea respectului pentru statul de drept, nevoile micilor state insulare aflate in curs de dezvoltare, schimbarile climatice si pericolele umanitare inerente acestora, precum si participarea tuturor statelor in sistemul de comert international. S-au dezbatut situatii specifice din mai multe tari, inclusive cea din Irak si Sudan (regiunea Darfur).

Punctul central al sesiunii aniversare din 2005 a Adunarii Generale, ce a marcat 60 de ani de la infiintarea Organizatiei, a fost Raportul de 5 ani privitor la Declaratia Mileniului din 2000, care includea propuneri de masuri necesare atingerii unor obiective recomandate de Secretarul General ONU, in domenii precum reducerea saraciei, rezolvarea amenintarilor legate de securitate, oprirea abuzurilor impotriva drepturilor omului si intarirea functionarii ONU.

Sesiunea anuala a Adunarii Generale incepe in luna septembrie si dureaza pana in luna decembrie a fiecarui an. Daca este necesar, sesiunea poate fi reluata sau se organizeaza o sesiune speciala ori de urgenta pe teme de interes specific. Adunarea Generala isi indeplineste mandatul si prin intermediul a 6 Comitete Principale, organisme subsidiare si prin Secretariatul ONU.