Originalitatea Dreptului Comercial

DREPTUL COMERCIAL CA DISCIPLINĂ COMPLEXĂ

Cu privire la dreptul comercial există nişte întrebări, cum ar fi: Ce este dreptul comercial?, Cum şi, mai ales, în ce condiţii s-a construit şi s-a dezvoltat dreptul comercial? şi Care sunt raporturile dreptului comercial cu alte discipline?. Dacă răspundem la aceste întrebări definim dreptul comercial şi aflăm despre originalitatea sa.

Denumirea de „drept comercial” sugerează faptul că, ea însăşi, reprezintă o reglementare juridică, altfel spus un ansamlu de norme juridice ce priveşte comerţul. Dar pentru a putea înţelege această definiţie trebuie să precizăm noţiunea de „comerţ” cu diferite sensuri: etimologic, economic şi juridic.

„Comerţul”, în sens etimologic, provine din limba latină de la „commercium”, care de asemenea reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” şi „merx” şi înseamnă „cu marfă”. Altfel spus comerţul reprezintă „operaţiuni cu mărfuri”.

În sens economic, noţiunea de „comerţ” se defineşte ca o activitate care are ca scop circulaţia şi schimbul mărfurilor de la producatori la consumatori. Din această privinţă putem spune: „comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse în intervalul dintre momentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungerii acestora la consumatori ”. „Comercianţii”, denumiţi şi negustori, realizează operaţiunile. Aceştia sunt agenţi economi diferiţi de „producătorii mărfurilor”.

Pornind de la acest sens, definim dreptul comercial ca fiind ansamblul normelor juridice ce priveşte circulaţia şi interpunerea mărfurilor de la producători la consumatori.

„Comerţul”, în sens juridic, este prezentat mai pe larg faţă de noţiunea definită în sens economic. În acest sens, cuprinde atât operaţiuni de interpunere şi circulaţie a mărfurilor, cât şi operaţiunile de producere a lor (le realizează fabricanţii) şi prestarea de servicii şi executarea de lucrări (le efectuează antreprenorii, prestatorii de seviciu, întreprinzătorii).

Luând în vedere concepţia largă a noţiunii de „comerţ”, dreptul comercial reglementează, prin sfera sa cuprinzătoare, producţia, circulaţia mărfurilor şi prestările de servicii.

Noţiunea de „drept comercial” se defineşte pe baza Codului Comercial român, conform art.3 care stabileşte numai anumite acte juridice, operaţiuni şi fapte pe care le declară fapte de comerţ. Iar în art.7 din Codul Comercial apare calitatea de comerciant care îi este atribuită oricărei persoane fizice care săvârşeşte fapte de comerţ, acestea având caracter profesional şi nu ţin cont de natura activităţii.

Au fost emise numeroase formulări pentru definirea dreptului comercial, dar nici una nu a fost completă.

Una din definiţii este: „dreptul comercial este o ramură a dreptului privat care s-a desprins din trunchiul acestui drept ”.

Profesorul Cesare Vivante dă definiţia: „dreptul comercial este aceea parte a dreptului privat care în mod principal are ca obiect reglementarea relaţiilor juridice care provin din exercitarea comerţului între persoane şi între acestea şi bunuri ”, iar această definiţie este cea mai completă.

În doctrina franceză dreptul comercial este definit ca „o tehnică de gestionare şi organizare în serviciul scopurilor economice, sociale, politice şi culturale ale întreprinderii ”.

ISTORIA DREPTULUI COMERCIAL

Privind la evoluţia şi geneza dreptului comercial pe tot parcursul istoriei, putem scoate la lumină trăsăturile sale în zilele noastre.

Dreptul comercial trece prin mai multe perioade: epoca antică, epoca medievală, epoca modernă.

Dreprul comercial are o istorie strâns legată de cea a comerţului şi a dezvoltării a însăşi societăţii omeneşti.