Particularități ale proprietății cooperatiste

Noțiuni generale ale cooperativelor

Noțiunea cooperației. Cooperația reprezintă un sector specific al economiei. Ea funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial sau național.

În raport de obiectul de activitate societățile cooperative pot fi:

a) societăți cooperative meșteșugărești;

b) societăți cooperative de consum;

c) societăți cooperative de valorificare;

d) societăți cooperative agricole;

e) societăți cooperative de locuințe;

f) societăți cooperative pescărești;

g) societați cooperative de transporturi;

h) societati cooperative forestiere.

Celelalte forme de asociere în materie cooperatistă sunt:

a) asociațiile de societăți cooperative;

b) uniunea judeteană de cooperative și (sau) asociații de societăți cooperative;

c) uniunea națională de societăți cooperative, asociații de societăți cooperative și uniuni de societați cooperative, de aceeași formă.

Cooperativa este o formă de asociere liberă în care mai multe persoane organizează activități de producție, de distribuție, prestări de servicii și de credit, bazată pe principiul întrajutorării. Această formă de asociere s-a născut încă din secolul trecut. Prima cooperativă a fost înființată în anul 1844, în Anglia, la Roocherdale, dupa care s-au creat și altele. În Franța s-au fondat cooperative de producție care își propuneau să efectueze în comun lucrări de construcție sau să realizeze diferite produse pe care să le vândă, iar beneficiile rezultate să fie împărțite între asociați.

Cooperativele se deosebesc esențial de alte forme organizatorico-juridice ale activității de întreprinzător. Membrii cooperativei nu sunt salariați, ei sunt în drept să participe la conducerea societății, dar spre deosebire de societățile comerciale, membrii cooperativei sunt obligați să participe cu munca proprie în activitatea cooperativei. Totodată, cooperativei îi este caracteristică egalitatea în drepturi a membrilor la conducerea ei( un membru-un singur vot) și repartizarea profitului indiferent de cota de participare.

În actul constitutiv al cooperativei, poate fi prevăzută participarea persoanelor juridice ca membrii fondatori. Membrul colectiv, ca și oricare membru al cooperativei, dispune de un singur vot în cadrul organelor de conducere a cooperativei.

Cooperativa constituie o persoană juridică cu scop lucrativ. Cooperativa de producție poate fi constituită de către persoane fizice care au atins vârsta de 16 ani, dar în număr nu mai mic de 5. Constituirea cooperativei se face de către adunarea constitutivă. Adunarea de constituire are următoarele împuterniciri: alege organele de conducere ale cooperativei, desemnează persoana care va îndeplini formalitățile înregistrării de stat a cooperativei și soluționează și alte probleme ce țin de constituirea și începutul activității cooperativei.

Hotărârile din cadrul adunării constitutive se iau cu votul a 2/3 din numărul total de fondatori. La adunarea constitutivă, fiecare fondator are dreptul la un singur vot. Desfășurarea adunării constitutive se notifică într-un proces-verbal, care este semnat de către președintele și secretarul adunării.

Trăsăturile definitorii pentru o cooperativă sunt:

- posibilitatea asocierii libere, voluntare și retragerea liberă din cooperativă;

- structura democratică, se definește prin principiul „un om un vot” pentru luarea deciziilor de majoritate, precum și prin alegerea conducerii;

- o distribuție echitabilă, corectă și justă a rezultatelor economice.

Pentru a avea succes cooperativele trebuie să fie competitive, în timp ce-și mențin caracterul lor de unități de afaceri în care se investește și care sunt conduse de membrii săi în mod democratic. În cazul cooperativelor, succesul nu înseamnă numai profitabilitate ridicată , ci și îmbunătățirea nivelului de trai, a situației financiare și sociale pentru membrii săi, dar și a comunității în care își desfășoară activitatea.

Structurile cooperatiste sunt bine adaptate la acțiunea de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii, sunt capabile să “formeze grupuri și rețele durabile prin care ele pot desfășura servicii comune și câștiga masa critică necesară pentru accesarea piețelor publice și realizarea de economii de proporții. Prin structura lor, cooperativele pot câștiga putere de negociere pe piețele tot mai competitive și concentrate, în timp ce-și păstrează independența și controlul asupra propriilor operațiuni”.

Deși întreprinderile cooperative nu au ca principal obiectiv obținerea profitului din capitalul investit, ele sunt în reală concurență cu societățile de capital, mai ales sectoarele: bancar, asigurări, comerțul cu amănuntul, construcție de locuințe și servicii. Acestea asigură o importantă sursă de muncă și experiență managerială pentru femei.