Politica economică și financiară în cadrul Uniunii Europene

Analiza Comparativa a Infractiunilor de Luare

In domeniul politicilor Uniunii Europene clasificarile sunt dificil de realizat. Totusi am putea avea in vedere urmatoarea clasificare: politici in domeniul economico-financiar, politici in domeniul socio-cultural si politici de dezvoltare.

Mai mult , politicile in domeniul economico-financiar cuprind: politica agricola comuna, politica comerciala, piata comuna, politica in domeniul concurentei, politica economica, politica industriala, politica monetara si politica in domeniul pescuitului.

Politica agricola comuna (PAC)

“ PAC nu este atat o politica agricola comuna,

cat un sistem agricol comun de sustinere a preturilor”

(John McCormick, Understanding the European Union)

Aceasta politica a fost considerata de interes comunitar inca de la crearea CEE, fiind inclusa explicit in Tratatul de la Roma. Ea a fost creata ca raspuns la lipsurile alimentare cu care se confrunta populatia din vestul Europei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Obiectivele PAC erau atunci:

- cresterea productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic

- dezvoltarea productiei agricole

- utilizarea optima a factorilor de productie (mai ales a fortei de munca )

- asigurarea unui nivel de trai echitabil populatiei rurale

- stabilizarea pietelor

- asigurarea securitatii in aprovizionarea si asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori

Ulterior datorita modificarilor survenite in agricultura in cadrul comunitatii si la nivel mondial, acestora li s-au adaugat si alte obiective precum :

- imbunatatirea competitivitatii produselor agricole comunitare prin reducerea preturilor

- garantarea sigurantei alimentare si calitatii alimentelor pentru consumatori prin imbunatatirea procesarii si alimentelor pentru consumatori , prin imbunatatirea procesarii si marketingului produselor agricole si introducerea in PAC a unei politici complexe de dezvoltare rurala in vederea asigurarii unor venituri stabile si a unui standard de viata echitabil pentru agricultori precum si pentru crearea unei oportunitati si alternative de angajare pentru fermieri si familiile lor.

In vederea realizarii acestor obiective , PAC se bazeaza pe o serie de principii si masuri:

1) In primul rand este vizata crearea si mentinerea unei piete unice, in care produsele agricole sa circule liber si sa aiba preturi comune. In acest scop au fost ridicate progresiv barierele impuse de statele membre in favoarea agriculturii nationale si comunitatea a fixat preturi uniforme pentru producatorii agricoli pentru intregul sau teritoriu. In schimb pentru realizarea pietei unice a producatorilor agricoli din cadrul PAC s-au constituit organizatii comune de piata care reglementeaza productia , comertul si prelucrarea produselor agricole. Aceste organizatii cuprind in prezent totalitatea productiei agricole cu exceptia cartofului si alcoolului.

2) Un al doilea principiu al acestei politici este cel al preferintei comunitare, Uniunea incurajand si protejand producatorii agricoli, ceea ce echivaleaza cu o favorizare a comertului intracomunitar pentru aceste produse. Astfel piata Uniunii este , pentru toate statele membre, piata de desfacere pentru mai mult de jumatate din produsele agricole, in acelasi timp UE impunand pentru produsele extracomunitare costuri suplimentare (taxe de intrare) si acordand anumite subventii pentru exportul produselor comunitare.

3) In al treilea rand PAC este condusa de principiul solidaritatii financiare, care presupune ca in realizarea obiectivelor acestei politici statele membre participa impreuna la costuri si la constituirea resurselor. Aceasta solidaritate este asigurata prin utilizarea bugetului comunitar pentru acoperirea cheltuielilor legate de PAC, in primul rand prin intermediul Fondului European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA), infiintat in 1962. Acest fond are 2 componente –Garantare si Orientare.

si Dare de Mita