Politici structurale ale Uniunii Europene

-Introducere-

Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 28 de state membre situate în principal în Europa. Are o suprafață de 4.475.757 km2 și o populație estimată de aproximativ 513 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat de legi care se aplică în toate statele membre. Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind comerțul, agricultura pescuitul și dezvoltarea regională. O uniune monetară a fost înființată în 1999, a intrat în vigoare în 2002 și este compusă din 19 state membre ale UE care utilizează moneda euro. La baza întregii constructii europene a stat vointa de a lucra împreuna, pe baza unor interese comune. Acestea au condus la convingerea ca în unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel european decât la nivel national. Asa s-a ajuns la politicile comune tuturor statelor membre, elaborate si adoptate de catre institutiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. De multe ori, politicile comune raspund si unui prin cipiu fundamental al constructiei europene, acela al solidaritatii si coeziunii. Existenta politicilor comune confera unicitate Uniunii Europene pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a suveranitatii statelor membre catre institutiile europene.

POLITICA MONETARĂ

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activității economice, ocupare a forței de muncă, stabilitate a prețurilor etc.).

1. Aspecte introductive

Pentru a face fata provocarilor viitoare, cele mai importante sarcini ale UE sunt intensificarea coordonarii strategiilor economice nationale si stabilirea regulilor generale.

În ultimii ani s-au realizat progrese importante în apropierea economiilor si societatilor statelor membre, iar urmatoarea etapa în construirea UE este realizarea unei politici economice comune. Cel mai de seama pas pentru indeplinirea acestei etape a fost introducerea pe piata comuna a monedei unice, la 1 ianuarie 1999.

Principalul motiv pentru care a fost introdus acest proiect deriva dintr-un fapt elementar: cheltuielile si pierderile de resurse cauzate în mod independent de fiecare natiune în parte pot fi inutil de mari, mai ales în cazul tarilor mici care sunt dependente de altele. Nu natiunile, ci Europa în totalitatea ei va intra în competitie cu Orientul Îndepartat si cu SUA. Natiunile europene nu pot face fata acestei com petitii în mod individual.

Schimbarile profunde în conditiile de trai ale populatiei europene au impus realizarea unui progres semnificativ în desavârsirea UE.

Primul element este evolutia uimitoare din domeniul mijloacelor de transport. Atât transportul public, cât si cel privat permit transportarea persoanelor si bunurilor la distante mari. În ultimii 30 de ani, timpul necesar pentru a ajunge dintr-o localitate în alta a fost redus cu o viteza mai mare decât în orice alta perioada anterioara din istorie.

Al doilea element este dezvoltarea tuturor mijloacelor informatice, retelele de computere permitând accesul la informatie oricarei persoane care vrea sa comunice. Fluxul informational este omniprezent.

Analizând faptele si cifrele, orizontul trasat de granitele nationale pare în mod inevitabil strâmt (mai ales în comparatie cu alte puteri economice cum ar fi SUA si Japonia). Ceea ce era cândva idealul unei elite, astazi acesta este dus mai departe de forta a 370 milioane de consumatori. Mai mult de 160 milioane de po tentiali muncitori si 16 milioane de întreprinderi realizeaza o productie de peste 7.000 de milioane de euro (tabelul 2 si tabelul 3).

Tabel 2 - Dimensiunile UE în comparatie cu S.U.A. si Japonia

Țari Suprafata

(1000 km2) Populatia

(mil.loc.) GDP*

(miliarde EURO)

Austria 84 8.0 182.01

Belgia 31 10.2 213.70

Danemarca 43 5.3 140.05

Finlanda 338 5.1 104.68

Franta 544 58.4 1223.15

Germania 357 81.8 1853.34

Grecia 132 10.5 105.71

Irlanda 70 3.6 66.62

Italia 301 57.4 1011.86

Luxemburg 3 0.4 13.91

Olanda 42 15.5 318.30

Portugalia 92 9.9 88.63

Marea Britanie 244 58.8 1134.03

Spania 450 39.3 472.04

Suedia 450 8.9 202.01

UE (total) 3236 373.1 7130.04

SUA 9373 265.6 7280.10

Japonia 378 125.8 3773.43

- GDP este valoarea totala monetara a bunurilor si serviciilor produse într-un an

Tabel 3 - Piata muncii în UE

Țari Populatia activa*

(mii loc.) Numar de firme**

(mii)

Austria 3,957 195

Belgia 4,148 495

Danemarca 2,759 170

Finlanda 2,512 120

Franta 24,869 1,960

Germania 39,267 2,425

Grecia 4,154 705

Irlanda 1,368 125

Italia 22,584 3,990

Luxemburg 170 15

Olanda 7,224 425

Portugalia 4,759 600

Marea Britanie 28,398 2,680

Spania 15,488 2,510

Suedia 4,266 155

UE (total) 165,924 16,570

- Populatia angajata si apta de angajat

- * Numarul total de companii

Comertul dintre statele UE s-a intensificat incredibil, astfel încât acum reprezinta cu putin sub 2/3 (63,1%) din comertul activ total. Aceasta subliniaza cât de importante sunt celelalte 14 tari pentru cea de a 15-a. Pentru toate acestea, un cadru institutional unic este si va fi din ce în ce mai necesar.