Premisele organizării UNCITRAL

1. Ce inseamna UNCITRAL

UNCITRAL este organismul legal central in cadrul sistemului Natiunilor Unite in domeniul dreptului comercial international. UNCITRAL a fost insarcinata de Adunarea Generala cu armonizarea si unificarea progresiva a dreptului comercial international, in special prin pregatirea de noi conventii internationale, modele de lege si legi uniforme.

Comisia a fost creata in 1966 datorita disparitatilor existente in legislatiile nationale cu privire la comertul international. Adunarea Generala a ONU a decis crearea UNCITRAL cu scopul de a inlatura aceste obstacole.

Comisia este formata din 60 de state membre alese de Adunarea Generala, cu un mandat de 6 ani, reprezentând toate zonele geografice si sistemele juridice.

Comisia se intruneste in sesiuni ordinare anuale, care se organizeaza in mod alternativ la sediul ONU de la New York si Centrul International de la Viena. Statele ONU care nu sunt membre ale Comisiei sunt invitate sa participe in calitate de observatori, alaturi de organizatii interguvernamentale si nonguvernamentale interesate.

Comisia a creat 6 Grupuri de lucru care pregatesc dezbaterile substantive ale Comisiei: achizitii; arbitraj si conciliere; dreptul transportului; comertul electronic; dreptul falimentului; garantii. Aceste grupuri de lucru se intâlnesc in sesiuni ordinare de doua ori pe an, la New York si Viena.

2. Contextul infiintarii

Relatiile comerciale dintre statele lumii precum si dintre comerciantii din aceste state s-au dezvoltat puternic in cea de a doua jumatate a secolului al XX-lea. Organizatia Natiunilor Unite a instituit un for, cu caracter permanent, care sa evidentieze progresele in materia comertului international si care sa realizeze o uniformizare a legislatiilor statelor lumii, in primul rand pentru a se adopta reglementari moderne.

Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International (UNCITRAL) a fost infiintata in anul 1966 prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. si s-a remarcat prin adoptarea Conventiei de la Viena referitoare la vanzarea internationala de marfuri precum si armonizarea cadrului normativ in domeniul arbitrajului si al comertului electronic.

Pentru dezvoltarea sa, comertul international are nevoie de realizarea anumitor conditii: rapiditate, incredere, securitate, certitudine. Asemenea conditii pot fi oferite de catre dreptul international, prin reglementari proprii. Comerciantii, toti participantii la schimburile comerciale internationale isi desfasoara activitatea in conditii de mai mare incredere daca regimul juridic al actelor pe care le vor incheia este prefigurat prin reglementari cadru generale, universale.

In acelasi timp, o asemenea incredere o ofera cunoasterea legii care se aplica tranzactiile comerciale. In conditiile actuale, in care schimburile internationale comerciale, se desfasoara cu rapiditate deosebita si intr-o arie geografica intinsa, cuprinzand uneori intreaga planeta, ele cad sub incidenta a numeroase regelementari juridice, uneori extrem de deosebite intre ele, in functie de tarile cu care aceste tranzactii au legatura.

Fata de aceste premise si fata de diversitatea legislatiilor nationale ori regionale s-a pus problema elaborarii unor reglementari uniforme ale drepturilor comertului international. O asemenea preocupare a fost inclusa in sarcina Organizatiei Natiuniunilor Unite. Cartea O.N.U. prevede, in articolul 1 si articolul 13, necesitatea realizarii cooperarii internationale in domeniul problemelor cu caracter economic si efectuarea de studii in aceasta privinta. Aceste prevederi de ordin general sunt completate prin ndispozitiile capitolelor IX si X din Cartea referitoare la cooperarea internationala economica si sociala si la Consiliul economic si social, organul principal al O.N.U. specializat in acest domeniu.

In baza acestor texte si a altora care se refera la aspectele economice, Adunarea Generala a stabilit ca este competenta sa actioneze in scopul reducerii sau suprimarii obstacolelor juridice care impiedica dezvoltarea comertului international. Pentru promovarea ideii de cooperare internationala in domeniul comertului mondial, O.N.U. s-a preocupat de dezvoltarea armonioasa a schimbului de bunuri intre tari, precum si de armonizarea si unificarea normelor juridice aplicabile in acest domeniu, ambele probleme fiind inseparabile si influentate una de cealalta in mod permanent.