Prescripția Extinctivă

1.Reglementarea legală a prescripţiei

Precizări prealabile. Codul comercial cuprinde în Cartea a IV-a, Titlul II „Despre prescripţie”, anumite dispoziţii privind prescripţia extinctivă n materie comercială.

Întrucât prin aceste dispoziţii se reglementează numai anumite aspecte particulare, reglementarea Codului commercial se completează cu reglementarea Codului civil (art. 1 C. com.).

Aşa cum se cunoaşte, dispoziţiile privind prescripţia extinctivă, cuprinse în Codul civil (Cartea a III-a, Titlul XX), au suferit modificări şi abrogări. În prezent, reglementarea de drept civil a prescripţiei extinctive este cea a Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

Prin urmare, prescripţia extinctivă în materie comercială este guvernată de dispoziţiile Codului commercial şi cele ale Decretului nr. 167/1958.

Codul comercial. Dispoziţiile Codului comercial privesc numai anumite aspecte ale prescripţiei în materie comercială.

Astfel, în Codul comercial sunt stabilite unele termene de prescripţie; termenul general de prescripţie (art. 947) şi anumite termene speciale de prescripţie (art. 949 şi art. 956). Caracteristica acestor termene constă în faptul că ele sunt mai scurte decât termenele de prescripţie reglementate în trecut de Codul civil. Această scurtare a termenelor de prescripţie este impusă de cerinţele activităţii comerciale. Desfăşurarea normală a activităţii comerciale reclamă valorificarea în termen scurt a drepturilor izvorâte din raporturile comerciale, pentru o limpezire grabnică a situaţiilor litigioase.

Apoi, Codul comercial cuprinde şi dispoziţii prin care se reglementează începerea prescripţiei în anumite cazuri specifice activităţii comerciale (art. 949, art. 952 şi art. 953).

În sfârşit, Codul comercial prevede şi unele dispoziţii referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei (art. 946).

În prezent, toate dispoziţiile Codului comercial privitoare la prescripţie trebuie interpretate în lumina Decretului nr. 167/1958, care reprezintă legea generală în material prescripţiei extinctive.

Codul comercial determină şi sfera aplicării dispoziţiilor care reglementează prescripţia în materie comercială. Codul comercial prevede: „Acţiunile derivând din acte care sunt comerciale chiar numai pentru una din părţi, se prescriu pentru toate părţile contractante, în conformitate cu dispoziţiile legii comerciale.”

Deci, dispoziţiile Codului comercial privind prescripţia se aplică tuturor acţiunilor care rezultă din actele de comerţ, inclusiv din actele juridice care fac parte din categoria faptelor de comerţ unilaterale. Soluţia legii cu privire la faptele de comerţ unilaterale îşi găselte temeiul în art. 56 C. com, care prevede că dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în privinţa acestiu act, legii comerciale.

Având în vedere concepţia Codului comercial român, care reglementează faptele de comerţ, iar nu actele de comerţ, trebuie să conchidem că dispoziţiile sale sunt aplicabile nu numai acţiunilor care derivă din actele juridice, ci şi acţiunilor care au ca izvor faptele juridice (îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită).

În încheiere, trebuie arătat că anumite dispoziţii privind prescripţia se găsesc în unele legi comerciale speciale: Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (art. 33 şi art. 67), Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (art. 12).

Decretul nr. 167/1958. Decretul cuprinde principiile generale care guvernează instituţia prescripţiei extinctive (rolul şi efectele prescripţiei, domeniul de aplicare, termenele de prescripţie extinctivă, regulile privind începutul prescripţiei, suspendării şi întreruperii prescripţiei, repunerea în termen).

În aplicarea reglementării Decretului nr. 167/1958 asupra prescripţiei în materie comercială trebuie să se ţină seama de anumite considerente.

În primul rând, reglementarea cuprinsă în Decretul nr. 167/1958 este „legea generală” în domeniul prescripţiei extinctive. În consecinţă, ea completează reglementarea Codului comercial, care este „lege specială” cu privire la prescripţie în materie comercială.

În al doilea rând, întrucât legea generală este ulterioară legii speciale, de la data intrării în vigoare a Decretului nr. 167/1958 prevede: „Pe data intrării în vigoare a decretului de faţă, se abrogă orice dispoziţii legale contrare prezentului decret, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decretul de faţă.” Se înţelege, art. 26 din decret se referă şi la dispoziţiile Codului comercial privitoare la prescripţie.

În al treilea rând, în aplicarea reglementării Decretului nr. 167/1958 trebuie să se ţină seama de faptul că unele dispoziţii ala sale au căzut în desuetudine, datorită schimbărilor economico-sociale intervenite în ţara noastră după anul 1989.

O problemă care s-a pus în doctrină şi în practica judecătorească este cea a interpretării dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 care privesc „organizaţiile socialiste”. Aceste dispoziţii se referă la: termenul general de prescripţie de 18 luni (art. 3 partea a II-a); termenul de prescripţie de 6 luni în cazurile prevăzute de art. 4; termenul de prescripţie de un an pentru cererea de executare silită în temeiul unui titlu executor (art. 6); începerea prescripţiei în cazurile prevăzute de art. 10; consecinţele executării de către debitor a oblogaţiei după prescrierea dreptului la acţiune (art. 20); termenul de prescripţie de 3 ani pentru valorificarea unor sume de bani (art. 23).