Protecția consumatorului - eticheta și produsul

Scurt istoric

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea, dar acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.

Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru realizarea strategiei politicii şi a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora.

În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieţei şi cea de rezolvare a reclamaţiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru Protecţia

Consumatorilor (O.P.C.), s-a pus în discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa, împreună cu acestea, la informarea şi educarea consumatorilor.

Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a înlocuit denumirea de “Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.

În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.

2.Înfiinţarea Centrului European al Consumatorilor din România

La nivelul statelor membre UE există Centre Europene ale Consumatorilor, legate printr-o reţea numita ECC-Net.

Aceste centre au ca obiective majore, trasate de către Comisia Europeană:

• informarea consumatorilor asupra oportunităţilor oferite de piaţa internă;

• oferirea de consultanţă consumatorilor care au probleme şi sprijinirea în rezolvarea litigiilor transfrontaliere;

• oferirea consultanţei asupra procedurilor extrajudiciare de rezolvarea a litigiilor existente în Europa;

• oferirea către consumatori a accesului la informaţii;

• cooperarea cu celelalte reţele europene precum FIN-NET (reţeaua financiară), SOLVIT şi reţeaua judiciară europeană în cauze civile şi comerciale;

• oferirea informaţiilor asupra legislaţiei europene şi naţionale, precum şi asupra jurisprudenţei.

Protecţia consumatorului este una din axele principale de acţiune ale Uniunii Europene şi a statelor membre, iar diversificarea ofertei de bunuri şi servicii, precum şi a modalităţilor de vânzare, a dus la o complexificare a legislatiei în ce priveşte protecţia consumatorului. Pentru asigurarea unei protecţii la nivel ridicat, consumatorii trebuie, în primul rând, să îşi cunoască drepturile.