Răspunderea Persoanei Juridice

Introducere

Literatura de drept penal româna este, la acest moment, foarte săracă în texte cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice, deşi teoreticienii români au avut un timp rezonabil pentru a se apleca asupra acestui subiect.

Teoreticienii consacraţi ai dreptului penal înca nu au produs opere consistente în ceea ce priveste răspunderea persoanei juridice. Autorii celor câteva articole pe această temă, publicate în revistele române de drept, au evitat în general să abordeze problemele critice care se ridică în legatură cu interpretarea legii şi aflarea voinţei legiuitorului, preferând, în genere, să treacă rapid la expunerea sancţiunilor penale aplicabile persoanei juridice.

Ca excepţie notabilă, în revista Dreptul nr.12/2005 există un articol al prof. Horia DIACONESCU în care acesta analizează un subiect de interes maxim, respectiv forma de răspundere penală a persoanei juridice. Autorul articolului, luând ca reper prevederile Codului Penal care va intra în vigoare în 2008, a concluzionat că răspunderea penală a persoanei juridice este o răspundere pentru fapta altuia. În raport de modificările aduse de Legea 278/2006, voi arăta, în cele ce urmează că, în prezent, răspunderea persoanei juridice este una pentru fapta proprie.

Apariţia instituţiei tragerii la răspundere penală a persoanei juridice.

În mod surprinzător tragerea la răspundere penală a persoanei juridice nu s-a instituţionalizat odată cu apariţia legii 278/2006 ci în anul 2004, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 299 privind răspunderea penală a persoanelor juridice pentru infracţiunile de falsificare de monede sau de alte valori (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 593 din 01/07/2004).

În articolul 1 al legii 299/2004 se prevedeau următoarele:

“1) Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice, răspund penal în cazul infracţiunilor de falsificare de monede sau de alte valori prevăzute la art. 282 şi art. 284 din Codul penal, precum şi al infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzute la art. 285 din Codul penal, săvârşite în numele sau în interesul persoanelor juridice, de către organele sau reprezentanţii acestora.

(2) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a participat la săvârşirea aceleiaşi fapte.”

Legea 299/2004 a fost abrogata de Legea 278/2006 la 10 Octombrie 2006.

Scurtă istorie a apariţiei răspunderii penale a persoanei juridice.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu este o creaţie a epocii moderne, posibilitatea de a considera ca infractor şi a supune la pedepse colectivităţi organizate fiind o problemă veche şi controversată.

Încă din antichitate au existat numeroase cazuri de pedepse aplicate unor colectivităţi (distrugeri de cetăţi, plata unor amenzi colective) ba chiar şi Biblia consemnează că Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora.

După Revoluţia Franceză (1789) principiul pedepsirii colectivităţilor a fost abolit în Europa continentală, fiind înlocuit de principiul “societas delinquere non potest” (o societate nu poate comite crime).

În paralel, în dreptul cutumiar anglo-saxon, la jumătatea secolului 19, începe să se dezvolte şi să se aplice răspunderea penală a persoanei juridice. Astfel, în anul 1846 a fost pronunţată, în Anglia, o prima sentinţă judiciară în care o persoana morală a fost sancţionată penal (cauza the Queen versus Great North of England Railway Co.).

Câţiva ani mai târziu şi instanţele americane au început să aplice principiul tragerii la răspundere penală a persoanelor juridice.

În aceasta privinţă, Europa continentală, dominată de principiile dreptului francez, a rămas mult în urma dreptului anglo-saxon. Ţara europeană cu cea mai lungă experienţă în domeniul răspunderii penale a persoanei juridice pentru infracţiunea de neglijenţă pare să fie Danemarca, care a recunoscut existenţa acestei răspunderi în anul 1926.

Franţa a înlocuit de abia în 1992 vechiul Cod imperial, introducând cu această ocazie în noul cod penal (in vigoare din 1994) şi un articol în care este reglementată răspunderea penală a persoanei juridice.

Din anii ’80 Portugalia a introdus şi ea răspunderea penală a persoanelor juridice în cazul săvârşirii infracţiunilor economice şi a celor de mediu, în 1976 Olanda a introdus în Codul penal olandez răspunderea penală a persoanei juridice pentru săvârşirea de infracţiuni, iar în 1999 Belgia a introdus la rândul ei răspunderea penală a persoanei juridice.

Ţări europene în care încă nu se aplică tragerea la răspundere penală a persoanei juridice sunt : Germania, Austria, Italia, Grecia.

Cert este că în prezent au câştigat adepţii teoriei afirmative a răspunderii penale a persoanei juridice. Relevant în cauză este şi sprijinul acordat acestei abordări chiar de către Uniunea Europeană, aşa cum rezultă din Recomandarea Comitetului de Miniştri al UE nr. R (88) 18 adoptată la 20 octombrie 1988, (prin care U.E. recomandă explicit statelor membre să ia măsuri legislative pentru a facilita tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice), precum şi din alte acte internaţionale.