Societatea coomerciala

Conceptul de societate comerciala

Societatea anonima sau pe actiuni din sec. XVII

A. Patrimoniul primeste personalitate. Teoria personalitatii corpului (incorporation)

B. Limitarea riscului si a raspunderii tuturor membrilor gruparii

C. Anonimatul si prevalenta capitalului fata de elementele personale ale partenerilor

D. Posibilitatea de a parasi asocierea prin vanzarea facila a actiunilor catre alti parteneri interesati

1. Originea si evolutia

A. În dreptul roman, societăţile erau de mai multe tipuri :

– societăţi în cadrul cărora se puneau în comun toate bunurile prezente şi viitoare (universitates rerum);

– societăţi în cadrul cărora se punea în comun un singur lucru (societas unius rei);

– societăţi în cadrul cărora se puneau în comun veniturile (societas quaestus);

– societăţi cu un singur fel de afaceri (societas alianius negationis), de pildă, societatea publicanilor (societas publicanomm), care avea drept obiect arendarea impozitelor statului.

B. Comandita din sec. XVII

1) De la indiviziune, la patrimoniul social (creditorii executa mai intai fondurile si marfurile comanditei, urmarind numai in subsidiar patrimoniul comerciantului)

2) Limitarea raspunderii comanditarului (disimularea unei forme de imprumut)

3) Caracterul intuitu personae al asocierii

• Se foloseste numele comerciantului comanditat

• Asociatii sunt legati prin relatii de incredere, durabile.

1. Natura juridica a societatii comerciale

A. Societatea-contract (libertate contractuala, interes social = interesul comun al asociatilor) art.1492-1492 C.civ.

• Teoriile contractualiste neoliberale contemporane (societatea = nod de contracte)

B. Societatea-institutie (rol redus al vointei juridice a asociatilor, personalitate juridica, corp de reguli imperative, subordonarea asociatilor fata de interesul social)

C. Teoria intreprinderii (forma juridica de organizare a intrerprinderii comerciale)

D. Teoria actului juridic colectiv

E. Elementele esentiale (specifice) ale unei societati

F. Aportul (contributia cu valoare patrimoniala)

G. Vointa de cooperare loiala in atingerea scopului comun (affectio societatis)

H. Impartirea beneficiilor (participarea la pierderi)

Notiunea aportului

= Obligatia asumata de fiecare asociat, de a aduce in societate unul sau mai multe bunuri, la constituirea acesteia sau la majorarea capitalului social

– Contributia cu valoare patrimoniala a asociatului

Realizarea aportului

 Subscrierea: asumarea, prin semnarea actului constitutiv sau a actului de majorare a capitalului (act aditional sau prospect de emisiune) a obligatiei de a contribui la formarea/majorarea capitalului social

 Varsarea: indeplinirea efectiva prestatiei asumate (plata aportului in numerar, transmiterea dreptului de prorpietatea asupra bunului etc.)

Trebuie facuta intr-un anumit termen, potrivit actului constitutiv si regimului formei societare alese :

– SNC, SCS, pana la data stabilita in actul constitutiv

– SRL, pana la data constituirii societatii (sub sanctiune penala pentru administrator)

– SA, SCA, trebuie varsat cel putin 30% din aport la momentul subscrierii, restul pana la data prevazuta in actul constitutiv, nu mai mult de 3 ani de la constituirea societatii

• Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul

 Nevarsarea aportului subscris poate conduce la:

– excluderea asociatului (plus daune, de se cuvin) la societatile de persoane si SRL;

– in cazul SA, exista optiunea intre (a) urmarirea silita a actionarilor restanti si (b) anularea actiunilor subscrise de acestia.

Obiectul (materializarea) aportului

 Aportul in numerar

• Obligatoriu la toate formele societare; realizat prin plata

 Aportul in natura (bunuri corporale/incorporale – depturi de proprietate industriala, know-how etc.)

• Posibil la toate formele societare

• Trebuie sa fie evaluabil din punct de vedere economic; evaluarea se face in principiu de asociati

– Expertiza de evaluare obligatorie la SRL cu asociat unic si la SA (constituire si majorare capital)

• Aportul este individual (trebuie sa apartina asociatului) si indivizibil:

– atat fata de asociat (asociatul care nu varsa integral aportul subscris nu are dreptul la o cota parte din actiuni/parti, aferente aportului deja varsat)

– cat si fata de societate (bunul in coproprietate se preda in intregul sau societatii; actul subscrierii trebuie semnat de toti coproprietarii, chiar daca numai unul dintre ei devine asociat si, prin ipoteza, isi transmite doar cota-parte din proprietate)

• Se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare (proprietate, uzufruct, folosinta) si predarea efectiva catre societate a bunurilor

• Bunurile devin proprietatea societatii de la data inmatricularii acesteia (supletiv; actul constitutiv poate prevedea un alt moment pentru realizarea transferului dr. de proprietate)

– Riscul pieirii sau distrugerii bunului cade in sarcina asociatului pana la data predarii efective a bunului catre societate (altminteri, aportul nu este varsat !)