Societățile Comerciale pe Acțiuni în Comerțul Internațional

INTRODUCERE

Potrivit doctrinei juridice în domeniu există două categorii de participanţi la raporturile juridice de comerţ internaţional, şi anume : participanţi la raporturile de comerţ internaţional aparţinând ordinii juridice internaţionale şi participanţi la raporturile juridice de comerţ internaţional aparţinând ordinii juridice interne, la care se adaugă şi societăţile transnaţionale.

Din prima categorie fac parte statele şi organizaţiile interguvernamentale.Ca titular de suveranitate, statul stabileşte regimul juridic aplicabil subiecţilor de drept care îi aparţine.El nu are calitate de comerciant,dar se poate implica în orice raport juridic. Organizaţiile interguvernamentale reprezintă subiecte de drept derivat a ordinii juridice internaţionale, deoarece acestea sunt o creaţie a statelor.Acestea se pot implica în operaţiunile economice internaţionale în limitele capacităţii lor juridice, stabilită prin actul constitutiv.

Din a doua categorie fac parte societăţile comerciale şi persoanele fizice. Statutul organic al societăţilor comerciale este guvernat de legea statului unde este stabilit sediul social al societăţii sau de legea ţării unde societatea este înregistrată. În ce priveşte persoanele fizice,statutul lor se determină pe baza lex patriae,lex domicili sau a lex religionis.

Societăţile transnaţionale nu aparţin nici ordinii juridice internaţionale,nici ordinii juridice interne. Acestea se constituie din două sau mai multe state,ce au ca scop desfăşurarea unor operaţiuni economice.Ele au la bază un tratat internaţional,care conţine prevederi referitoare la actul lor constitutiv. De cele mai multe ori ele se constituie sub forma societăţii pe acţiuni. Se pot distinge societăţi transnaţionale a căror act constitutiv admite aplicarea legii unui anumit stat sau a unui proiect de lege, societăţi transnaţionale a căror act constitutiv nu permite aplicarea, nici măcar cu caracter subsidiar a legii unui anumit stat şi societăţi transnaţionale a căror act constitutiv prevede aplicarea cu caracter subsidiar a principiilor de drept comune sistemelor juridice ale statelor ce au participat la constituirea societăţii.

În cuprinsul lucrării de faţă imi voi concentra atenţia asupra societăţiilor comerciale în calitatea lor de participant la raporturile juridice de comerţ internaţional, îndeosebi asupra societăţilor pe acţiuni.

În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi cele juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale, în una dintre formele cunoscute, şi anume: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată.

Societatea în nume colectiv se contituie prin asocierea unor persoane care s-au ales în considerarea unor calităţi individuale. Ea se bazează pe încrederea reciprocă între asociaţi care îşi acordă mandat reciproc de reprezentare în gestionarea patrimoniului social, fiecare asociat asumându-şi răspunderea, alături de patrimoniul social, cu întregul avut personal.

Societatea în comandită simplă este tipică pentru asocierea dintre capital şi muncă. Ea se caracterizează prin existenţa a 2 categorii de asociaţi: comanditaţi, ce răspund pentru obligaţii sociale nelimitat şi solidar, şi comanditari, ce răspund numai în limita aportului lor.

Societatea pe acţiuni deţine marea industrie şi finanţele, bazate pe capitaluri gigantice. Transmisibilitatea acţiunilor produce o înnoire continuă a acţionarilor şi asigură continuitatea existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice.

Societatea cu răspundere limitată prezintă avantajul limitării răspunderii la capitalul social, punându-se astfel în siguranţă averea personală a comerciantului. Reprezintă singura formă de societate comercială ce poate fi constituită şi cu asociat unic.

Societatea pe acţiuni este organizată şi funcţionează pe principiul separaţiei puterilor, organe de deliberare şi decizie, organe de administrare şi reprezentare, organe de supraveghere şi control. În România această formă de societate este reglementată de legea nr.31/1990. În cadrul acestei forme de societate contează mai mult aporturile asociaţiilor decât calităţile acestora.