Specificul Dreptului Comunitar al Concurenței

Domeniu: Drept Comercial

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 13 în total

Cuvinte : 3141

Mărime: 18.15KB (arhivat)

Publicat de: Horia Petrea

Puncte necesare: 8

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Bibliografie 3
I. Consideraţii introductive 4
II. Caracteristicile esenţiale ale dreptului concurenţei în UE 5
1. Universalitatea 5
2. Formarea jurisprudenţei 6
3. Principiul extrateritorial 6
4. Pragmatism ideologic 6
5. Penalizarea acţiunilor care afectează comerţul intracomunitar 7
III. Obiectivele dreptului comunitar al concurenţei 7
IV. Autonomia şi originalitatea dreptului concurenţei 9

Extras din referat

Specificul dreptului comunitar al concurenţei

I. Consideraţii introductive

Unul dintre elementele cele mai caracteristice ale pieţei comune este afirmarea economiei de piaţă.

De aceea, atât Tratatul, cât şi dreptul derivat şi-au propus să înlăture efectiv toate ameninţările la adresa concurenţei, atât din partea actorilor privaţi (mai ales înţelegerile anticoncurenţiale şi abuzul de poziţie dominantă), cât şi a actorilor publici (în special ajutoarele publice şi pieţele publice)

Comisia, în al nouălea Raport asupra Politicii de Concurenţă (1980), a statuat că o concurenţă nedistorsionată este necesară pentru o funcţionare optimă a pieţei comune.

Introducerea la Raport enunţă cele patru obiective de bază ale politicii comunitare în domeniu :

- o piaţă deschisă şi unificată, nefracţionată de înţelegeri restrictive si anti-concurenţiale între întreprinderi;

- o proporţie acceptabilă de concurenţă efectivă a pieţelor, fără supraconcentrări sau abuzuri ale firmelor dominante;

- echitate în asumarea locului pe piaţă, în special ajutoare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, măsuri de protecţie a consumatorului şi combaterea ajutoarelor de stat ilegale;

- păstrarea (menţinerea) poziţiei competitive a economiei comunitare în cadrul economiei mondiale, în special faţă de Statele Unite şi Japonia;

Dreptul comunitar al concurenţei nu-şi propune să se substituie legislaţiilor naţionale privind concurenţa, neaplicându-se decât în ceea ce priveşte comerţul dintre statele membre.

În afara cazurilor în care autorităţile comunitare au o competenţă exclusivă, autorităţile naţionale au competenţa de a garanta aplicarea dreptului comunitar al concurenţei.

Autorităţi naţionale înseamnă atât instanţele de judecată, cât şi instituţii de specialitate, cum ar fi Consiliul Concurenţei francez.

Pornind de la cauza Walt Wilhelm a Curţii de Justiţie din 13 februarie 1969, în scopul aplicării unitare a dreptului comunitar al concurenţei, atribuţiile între autorităţile naţionale şi cele comunitare au fost divizate (împărţite) în modul următor:

- atunci când este vorba despre interdicţie, aceasta trebuie respectată de autorităţile naţionale;