Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituțional european, proiect abandonat ca urmare a respingerii, prin referendum, de către Olanda și Franța. Noul Tratat a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 de cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE).Prin acest tratat , UE dobândește:

- personalitate juridică având capacitate de reprezentare pentru toate statele ,

- se extind atribuțiile Parlamentului European

- se stabilește creearea funcției de înalt oficial pe probleme de securitate.

Este primul tratat al Uniunii semnat de România în calitate de stat membru UE.

Documentul amendează tratatele actuale în vigoare, fără a le înlocui. Numele său oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene. Documentul este rezultatul unui proces mai îndelungat prin care s-a urmărit reformarea cadrului legal al Uniunii.

Tratatul a fost semnat la 13 decembrie 2007 și ratificat de România în anul 2008 (prin Legea nr.13/2008), aceasta fiind al patrulea stat membru al Uniunii Europene care a încheiat procedura de ratificare parlamentară, după finalizarea acestui proces în Ungaria, Slovenia și Malta.

După ratificarea celorlalte state membre, rezultat al voinței comune și a demersurilor conjugate ale actorilor politici, documentul a intrat în vigoare la 01 decembrie 2009, fiind menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale și la problemele care contează cel mai mult pentru cetățeni, aducând Europa mai aproape de aceștia .

Potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din acest Tratat , obiectivele acestuia urmăresc:

- formarea unei Uniuni mai democratice și mai transparente;

- crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră;

- construirea unei Europe a drepturilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta Drepturilor Fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a cetățenilor europeni;

- promovarea Europei ca actor pe scena internațională - instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce privește elaborarea, cât și adoptarea noilor politici;