Abuzul de poziție dominantă

Regulile privind concurenta cuprinse in Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene sunt,se pare, un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulatie a marfurilor intrucat scopul edictarii lor este acela de a asigura o concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze circulatia neingradita a marfurilor si sa impiedice aparitia unor restrictii in functionarea pietii commune, care pot sa afecteze comertul dintre statele membre, interesul general al intrepinderilor si consumatorilor. Ele se adreseaza in primul rand intreprinderilor, presupunandu-se ca statele membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care favorizeaza libera circulatie a marfurilor.

Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele :

- Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in functie de cele mai avantajoase conditii;

- Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui mediu competitiv.;

- Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;

- Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;

- Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in plan global;

Toate regulile privind concurenta isi au sorgiunea in prevederile generale ale art. 3 din Tratat, care stabilesc mijloacele si caile de realizare a obiectivelor comunitare formulate la art. 2 din Tratat. In, concret, ele se refera la realizarea unei politici comerciale comune [lit. b], realizarea unei piete interne, caracterizata prin abolirea intre statele membre a obstacolelor la libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor [lit c], un regim asigurand ca nu este denaturata concurenta [lit. g], apropierea legislatiilor nationale in masura necesara functionarii pietii comune [lit. h]

Aceste prevederi trebuie sa se raporteze si la dispozitiile art. 4, care impune statelor si Comunitatii ca, in realizarea obiectivelor comunitare, actiunea lor pentru stabilirea politicii economice sa se conformeze principiului unei economii de piata deschise in care concurenta este libera. De aceea, orice acte avand scopul de a impiedica, restrange ori distorsiona (denatura) concurenta, deci afectarea liberei concurente, vor putea avea ca rezultat functionarea necorespunzatoare a pietii comune, crearea, de dezechilibre sau de discontinuitati in raporturile intracomunitare care sunt astfel concepute si adaptate incat sa satisfaca exigentele unei economii deschise de piata.

In acest context mentionam ca, potrivit dispozitiilor art. 96 CE, in cazul in care Comisia constata ca o deosebire intre prevederile stabilite prin lege, regulamente sau actiune administrative dintr-un stat membru denatureaza conditiile de concureta in piata comuna si ca aceasta denaturare trebuie sa fie eliminate, ea procedeaza la consultarea cu statele membre interesate (alin. 1), iar daca aceasta consultare nu are ca rezultat un acord prin care sa se elimine denaturarea respective, Consiliul, pe baza propunerii Comisiei, statuand cu majoritate calificata, hotareste directivele necesare si, mai mutl, Comisia si Consiliul pot sa ia orice alte masuri utile prevazute in Tratat ( alin. 2) .

Art. 82 din Tratat declara ca fiind incompatibil cu piata comuna orice abuz din partea uneia sau mai multor intreprinderi de pozitia dominanata in piata comuna ori intr-o parte substantiala a ei, in masura in care el afecteaza comertul dintre state, un astfel de abuz constand in special in:

a) impunerea in mod direct sau indirect de preturi de vanzare sau de cumparare neechitabile sau de alte conditii comerciale incorecte;

b) limitarea productiei, pietii de desfacere ori a dezvoltarii tehnice in prejudiciul beneficiarilor lor;

c) aplicare de conditii diferite tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri comerciali, situandu-l, prin aceasta, intr-un dezavantaj concurential;

d) determinarea incheierii de contracte cu conditia acceptarii de catre celelalte parti a unor obligatii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte .