Abuzul de poziție dominantă

1. INTRODUCERE

Una dintre condițiile de bază pentru existența unei economii de piață funcționale, alături de libertatea de mișcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului, o reprezintă un mediu concurențial nedistorsionat. Astfel, profesioniștii, fie la nivel național, fie la nivel european, trebuie să interacționeze pe cât posibil în mod liber, fără influențe negative din partea întreprinderilor puternice sau aflate în situații privilegiate, asociațiilor de întreprinderi sau a statului. Într-o economie de piață funcțională, respectarea normelor privind concurența asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor și competitivitatea produselor și serviciilor în cadrul economiei respective, dar și față de produsele de pe alte piețe.

O întreprindere care deține o cotă importantă dintr-o anumită piață poate îngrădi concurența pe acea piață. O poziție dominantă este considerată comportament anticoncurențial atunci când întreprinderea se folosește de poziția sa în mod abuziv pentru a elimina concurența.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

- impunerea unor prețuri nejustificat de mari

- câștigarea de noi clienți prin practicarea unor prețuri menținute artificial la un nivel scăzut, în dezavantajul firmelor concurente de dimensiuni mai mici

- împiedicarea accesului pe piață a firmelor concurente, obligând consumatorii să cumpere un produs asociat, în mod artificial, cu un alt prods mai popular și mai cerut

- refuzul de a trata cu anumiți clienți sau practicarea unor reduceri speciale pentru clienții care au drept furnizor unic sau principal întreprinderea aflată în poziție dominantă

- condiționarea vânzării unui anumit produs de vânzarea altuia.

Determinarea caracterului abuziv al unui anumit comportament de afaceri reprezintă una dintre chestiunile cele mai dezbătute în dreptul european al concurenței, în special prin prisma reformei inițiate de către Comisia Europeană în privința aplicării art. 102 TFUE la începutul anilor 2000.

2. ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA

Abuzul de poziție dominantă este un concept extrem de suplu. El are în vedere comportamentul unei firme aflate într-o astfel de poziție, comportament prin care ea reușește să influențeze structura pieței respective, prin reducerea concurenței. Abuzul se poate manifesta, de cele mai multe ori, pe piața în care operează firma respectivă, dar uneori și pe o piață diferită de aceasta. În acest ultim caz, Comisia Europeană interpretează situația tot ca un abuz de poziție dominantă, dar doar dacă cele două piețe sunt legate între ele (de exemplu, atunci când consumatorii de pe una dintre piețe sunt și consumatori actuali sau potențiali pe cealaltă piață).

O caracteristică esențială a dreptului european, astfel cum a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene este supremația acestuia. Materia concurenței reprezintă un domeniu în care Uniunea are „competență exclusivă”. Prin urmare, în domeniul concurenței, statele membre nu pot legifera decât în măsura în care transpun sau aplică dreptul european sau în domeniile încă nereglementate la nivel european (ex. concurența neloială, activități care nu intră sub incidența art. 101-109 TFUE). Odată ce Uniunea a acționat prin instituțiile sale, reglementând anumite raporturi juridice, statele membre sunt obligate, potrivit Tratatului, pe de o parte, să se abțină de la orice acțiune de natură a aduce atingere realizării obiectivelor stabilite de Tratat, iar pe de altă parte să aducă la îndeplinire obligațiile stabilite de acesta.

În lumina prevederilor art. 102 TFUE, renumitul profesor Joseph Temple Lang deosebește trei tipuri de abuzuri: abuzuri de comportament sau de exploatare a consumatorilor; abuzuri de structură sau abuzuri care duc la excluderea concurenților de pe piață și abuzuri cu caracter de represalii față de concurenți . În literatura de specialitate, cele mai aprinse discuții vizează abuzurile de structură sau care generează efecte de excludere a concurenților de pe piață.

Articolul 102 TFUE reprezintă temeiul juridic pentru o componentă esențială a politicii de concurență, iar aplicarea sa efectivă ajută piețele să acționeze mai bine în folosul întreprinderilor și consumatorilor. Acest aspect este deosebit de important în contextul obiectivului mai larg de realizare a unei piețe interne integrate. Articolul 102 TFUE interzice folosirea abuzivă a unei poziții dominante. Potrivit jurisprudenței instanțelor UE, faptul că o întreprindere se regăsește într-o poziție dominantă nu este ilegal în sine, iar o astfel de întreprindere dominantă are dreptul să concureze pe piață. Aceasta are însă și obligația de a nu permite ca prin comportamentul său să se deterioreze concurența pe piața internă.

Mediul concurențial poate fi afectat negativ de activitățile anticoncurențiale care reprezintă obiectul sau efectul înțelegerilor sau al practicilor concertate între întreprinderi, de abuzul de poziție dominantă a unor întreprinderi puternice; de asemenea, concurența poate fi distorsionată prin subvențiile acordate de stat unor întreprinderi, ceea ce le creează o poziție avantajoasă față de ceilalți concurenți pe piața respectivă.