Abuzul de poziție dominantă

1. Noțiunea de poziție dominantă

Una dintre condițiile de bază pentru existența unei economii de piață funcționale, alături de libertatea de mișcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului, o reprezintă un mediu concurențial nedistorsionat. Într-o economie de piață funcțională, respectarea normelor privind concurența asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor și competitivitatea produselor și serviciilor. Din definiția dreptului concurenței rezultă că acesta asigură existența competiției economice și exercitarea loială a acesteia. Astfel, nu trebuie să uităm faptul că mediul concurențial poate fi afectat negativ de activitățile anticoncurențiale care pot lua forma abuzului de poziție dominantă realizat de către agenți economici puternici.

Normele de drept intern referitoare la abuzul de poziție dominantă sunt de dublă inspirație - comunitară și franceză. Sancționarea comportamentelor abuzive constituie una din cheile de reglare atât a mecanismelor economice ale pieței, cât și a acțiunii universale a principiilor echității și bunei-credințe. Aceasta, deoarece obiectivului de ordin concurențial, vizând protecția pieței libere, i se adaugă încă unul: controlul echilibrului comercial, prin protecția părții mai slabe.

Ca urmare, abuzurile poziției dominante sunt condamnate de Tratatul C.E. și legislațiile naționale ale statelor membre, în România existând Legea concurenței nr.21/1996.

Curtea de Justiție , în hotărărea United Brands a arătat că noțiunea de poziție dominantă privește o putere deținută de o întreprindere care îi dă forța de a face un obstacol la menținerea unei concurențe efective pe piața în cauză , adoptând comportamente independente . Curtea a mai subliniat faptul că poziția dominantă nu exclude existența concurenței , dar dă posibilitatea firmei beneficiare dacă decide să influențeze condițiile în care se manifestă concurența.

Existența unei poziții dominante rezultă din practica statelor .Unul dintre cei mai relevanți factori este cota de piață deținută . Deținerea unei părți din piață de aproximativ 90% constituie ea însăși , în afară de existența unor împrejurări excepționale , proba existenței unei astfel de poziții .

În conformitate cu prevederile art. (102) al Tratatului TFUE , nu sancționează poziția dominată decît în situația în care devine o exploatare abuzivă de poziție dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieței interne sau într-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piață internă, atâta timp cât afectează comerțul dintre statele membre” . De fapt , tratatul nu definește în mod expres abuzul de poziție dominantă , dar se limitează la a enumera câteva din practicile abuzive :

a)impunerea , în mod direct sau indirect , a prețurilor de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiții inechitabile de tranzacționare

b)limitarea producției , distribuției sau dezvoltării tehnologice in dezavantajul consumatorilor

c)aplicarea in raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestațiii echivalente, creându-le astfel acestora un dezavantaj concurențial

d)condiționarea încheierii contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu ai legăturaă cu obiectul acestor contracte

Studiul practicii probează că nu există un criteriu absolut pentru determinarea poziției dominante după cum nu există nici macăr o listă exhaustivă cu asemenea criterii. Dominația este o stare e fapt, a cărei apreciere se face contextual. Ea constituie indiciul slăbirii concurenței în profitul unui singur operator economic sau unui grup restrâns de operatori economici.

Apreciind poziția dominantă , trebuie să se analizeze concret, ținându-se seama de o serie de indicii cum sunt: puterea economică , accesul la sursele de aprovizionare , posesia unei părți la piață, capacitatea financiară, avansul tehnologic. De asemenea deciziile Comisiei în ceea ce privește acest sector, au fost că această independență a multor întreprinderi , denotă dorința lor de impunere prin dominație si recurgere la abuzuri.