Cuprins
- I. INTERNETUL ŞI CRIMINALITATEA INFORMATICĂ 4
- II. REGLEMENTĂRI JURIDICE INTERNE PRIVIND CRIMINALITATEA INFORMATICĂ 8
- III. ACCESUL ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIC 11
- 3.1. Sediul materiei 11
- 3.2. Obiectul infracţiunii 12
- 3.2.1 Obiectul juridic generic (de grup) 12
- 3.2.2. Obiect juridic special 12
- 3.3. Obiect material 13
- 3.4. Subiecţii infracţiunii 13
- 3.4.1. Subiectul activ 13
- 3.4.2. Subiectul pasiv 14
- 3.5. Latura obiectivă 14
- 3.6. Latura subiectiva 16
- 3.7. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni 17
Extras din referat
I. INTERNETUL ŞI CRIMINALITATEA INFORMATICĂ
Anii de apariţie ai Internet-ului trebuie căutaţi la mijlocul anilor 1960, când Departamentul de Apărare al SUA, DoD (Departament of Defense), a dorit o reţea de comandă şi control care să poată supravieţui unui război nuclear. Pentru a rezolva această problemă, DoD s-a orientat către agenţia sa de cercetare ARPA (Advanced Research Projects Agency - Agenţia de Cercetare pentru proiecte Avansate), ulterior denumită DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) şi care acum cuprinde o mulţime de reţele, ce utilizează acelaşi ansamblu de protocoale cu scopul de a oferi o interfaţa unică utilizatorilor săi. Software-ul de reţea, care cuprinde în mare parte protocoalele TCP/IP, este disponibil pe o multitudine de calculatoare eterogene din punct de vedere hardware şi care utilizează diferite sisteme de operare. ARPA a fost creată ca răspuns la lansarea de către Uniunea Sovietică în 1957 a primului satelit artificial al pământului (Sputnik) şi avea misiunea de a dezvolta tehnologia care putea fi utilă scopurilor militare. O parte din primele fonduri au mers către universităţi în vederea studierii comutării de pachete, o idee radicală la acea vreme.
În 1966, experienţele de la MIT (Massachusetts Institute of Technology) au utilizat drept bază două calculatoare conectate printr-o legătură pentru date. Ele au condus la propunerile referitoare la o reţea de legături pentru date conectând mai multe dintre centrele în care se executau proiecte finanţate de către ARPA. Reţeaua ARPA a fost concepută de către L.G. Roberts în 1966. Ea se baza iniţial pe utilizarea legăturilor pentru date de 2,4 Kb. Studii ulterioare, încurajate de către cercetările teoretice au fost efectuate în Marea Britanie de către National Physical Laboratory. Reţeaua care a luat naştere s-a numit ARPANET şi era o reţea militară. Iniţial, aceasta era compusă din două părţi: o reţea de sisteme pentru prelucrarea datelor, numite HOST şi o subreţea de comunicaţii conţinând calculatoare de noduri pentru comutarea pachetelor, cunoscute sub numele de IMP (Interface
Message Processors - procesoare ale mesajelor de interfaţă).
Mai târziu, ARPA a finanţat cercetări în domeniul reţelelor de sateliţi
şi reţelelor mobile radio cu pachete. Cândva, pe la mijlocul anilor 1980, lumea a început să perceapă tot mai mult colecţia de reţele ca fiind un Internet (Interconnection of networks). După ce, la 1 ianuarie 1983, TCP/IP a devenit unicul protocol oficial, numărul reţelelor, calculatoarelor şi utilizatorilor conectaţi la ARPANET a crescut rapid. Treptat, acestora li s-a alăturat alte reţele regionale şi s-au realizat legături cu reţele din Canada, Europa şi Pacific. În acelaşi an, ARPA a încredinţat administrarea reţelei Agenţiei de Comunicaţii a Apărării (DCA - Defense Communication Agency), pentru a o folosi ca reţea operaţională, aceasta izolând porţiunea militară într-o subreţea separată, cu numele MILNET.
În anul 1984, NFS (U.S. National Science Foundation) - Fundaţia Naţionala de Ştiinţe din SUA, a hotărât sa construiască o coloana vertebrală (backbone) care să lege centrele sale de supercalculatoare din şase oraşe: San Diego, Boulder, Champaign, Pittsburgh, Ithaca şi Princeton. NFS a finanţat, de asemenea, un număr de reţele regionale (aproximativ 20) care s-au conectat la respectiva arhitectură tip „coloana vertebrală", permiţând astfel utilizatorilor din diferite universităţi, laboratoare de cercetare etc. să acceseze oricare din supercalculatoare şi să comunice între ei. Această reţea completă care includea coloana vertebrală şi reţelele regionale a fost numită NSFNET.
Internetul a avut în evoluţia sa o creştere exponenţială. Astfel, în anul 1990 el cuprindea 3.000 de reţele şi peste 20.000 de calculatoare din 150 de ţări. În anul 1992, a fost ataşată gazda cu numărul 1.000.000. În 1995, existau mai multe coloane vertebrale (backbone), sute de reţele de nivel mediu (regionale), zeci de mii de reţele LAN, milioane de gazde şi zeci de mii de utilizatori. Mărimea Internetului se dublează aproximativ în fiecare an.
Sintetizând cele spuse până acum, putem afirma că Internetul este o reţea globală compusă din mii de reţele mai mici de calculatoare şi milioane de calculatoare comerciale, educaţionale, guvernamentale şi personale. Internet este ca un oraş electronic cu biblioteci, birouri de afaceri, galerii de arta, magazine şi multe altele, toate virtuale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Accesul Ilegal la un Sistem Informatic.doc