Acordul de Recunoaștere a Vinovăției

Introducere

În ultimul timp, în contextul reformei judiciare şi de drept, legislaţia procesual-penală a cunoscut transformări substanţiale impuse de realităţile sociale şi economice, precum şi de tendinţa de ajustare a legislaţiei unor standarde general recunoscute.

Ca societate, noi avem aşteptări foarte mari de la sistemul nostru judiciar în general şi cel penal în special. Cauzele penale trebuie să fie soluţionate cît mai repede posibil, menţinînd totodată standarde înalte de echitate şi justeţe. Cam aceasta ar fi în esenţă cerinţa de bază înaintată azi organelor judiciare de către societate.

În îndeplinirea acestei cerinţe, la momentul actual, organele judiciare se confruntă cu un număr enorm de cauze penale care trebuie soluţionate cu un minim de resurse materiale şi de personal. Afară de volumul mare de muncă, în realizarea sarcinilor pe care le au, organele judiciare se confruntă cu presiunea constantă din partea statului şi opiniei publice de a lupta eficient cu criminalitatea, totodată fiind obligate să respecte anumite cerinţe justificate, dar totuşi rigide, ale asigurării unui proces echitabil.

Devine tot mai clar că modelele existente ale procesului penal nu mai fac faţă fenomenelor pe care urmează a le controla. În ultimul timp a crescut numărul faptelor considerate infracţiuni, a crescut numărul de infractori şi infracţiuni care trebuie investigate şi soluţionate cu prea puţine resurse. Un rezultat al acestei situaţii este o mişcare continuă spre o convergenţă a sistemelor legale prin împrumutarea unul de la altul a acelor instituţii şi practici care oferă speranţă pentru uşurare.

Acest moment a fost sesizat de legiuitorii din diferite ţări, care, în dorinţa de a scădea tensiunile menţionate mai sus, au mers pe calea introducerii elementelor de negociere în procesul penal sau a altor mijloace care ar permite unele compromisuri în aplicarea regulilor procesului echitabil atunci cînd aceasta ar putea fi în interesul funcţionării ritmice a sistemului judiciar.

Procesul de reformare a legislaţiei procesual penale în RM a trezit, în mod inevitabil, interesul de a studia experienţa pozitivă ce există în alte ţări în ceea ce priveşte administrarea eficientă a justiţiei penale. Acest studiu s-a concretizat cu introducerea în noul Cod de procedură penală a unor instituţii sau norme necunoscute practicii şi legislaţiei naţionale mai înainte, dar care, pe parcursul multor ani, erau folosite în diferite ţări.

Printre aceste instituţii se numără şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Pe lîngă faptul că această instituţie poate fi o soluţie a problemelor cu care se confruntă sistemul judiciar şi deci cel puţin din acest motiv merită o investigare minuţioasă, actualitatea temei de cercetare mai este determinată şi de faptul că instituţia dată este una complet nouă pentru practica şi doctrina noastră naţională. Pînă în prezent nu au fost efectuate nici un fel de cercetări în acest domeniu şi de aceea există o necesitate de a formula teoretic conceptul instituţiei date.

În scrierea lucrării date am cercetat unele concepte doctrinare şi aspecte normative şi practice ce ţin de instituţia acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Unei analize sunt supuse tipurile acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei, avantajele şi dezavantajele pe care le-ar aduce odată aplicate în RM, totodată este evidenţiat rolul părţilor şi a instanţei în cadrul iniţierii şi încheierii unui acord.

Consider ca aceasta instituţie este importantă cît din punct de vedere practic, atît şi din punct de vedere teoretic, mai ales în procesul de pregătire a tinerilor specialişti.

I. Forma procesual penală – noţiune generală

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei, după cum deja am menţionat este un concept absolut nou pentru legislaţia noastră. Oricît de nou ar fi un lucru sau concept ce se doreşte a fi implementat într-un sistem deja existent, primul oricum nu va putea fi „asimilat” de ultimul dacă nu este fundamentat pe o analiză minuţioasă a acestuia.