Acordul Schengen

Acordul Schengen, numit dupa oraselul din Luxemburg unde a fost semnat la data de 14 Iunie 1985 de catre : Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxembourg, avea sa intre in vigoare 10 ani mai tarziu, la data de 26 Martie 1995, pana atunci alaturandu-se : Grecia, Italia, Islanda, Spania, Norvegia, Portugalia, Suedia, Finlanda, Danemarca si Austria. La data de 27 Decembrie 2007 numarul statelor membre creste prin ratificarea acordului de catre : Slovacia, Malta, Polonia, Slovenia, Lituania, Letonia, Cehia, Estonia si Ungaria.

Tratatul Schengen ofera cetatenilor statelor membre posibilitatea de a calatori oriunde in spatial nou creat fara a fi supusi controlului vamal, avand posibilitatea de a se stabili ori de a se angaja pe teritoriul oricarui astfel de stat cat si optiunea de a cere azil in cazul persecutarii persoanei in statul de origine pe motive etnice ori religioase. Acordul introdus in Tratatul de la Amsterdam din anul 1997 include totodata masuri privind un control mult mai riguros la granitele externe ale U.E., cooperare la nivel inalt intre organele judiciare si politienesti ale statelor membre cat si o uniformizare a politicii de acordare a vizelor si a controlului vamal la granitele externe.

Scopul acestui pact a fost crearea unui teritoriu de libera circulatie in interiorul Uniunii Europene, o libertate mai mare pentru cetateni de a-si muta serviciul in alta tara membra, ceea ce a dus la o usurare in posibilitatea migratiei fortei de munca dintr-un stat in altul, o mai buna coordorare si cooperare intre organele statelor membre ale acordului fara a a aduce atingere ordinii publice ori suveranitatii vreunui stat.

Semnarea acordului

Ideea tratatului a luat fiinta in urma dezbaterilor statelor membre in anii `80, cand unele dintre ele erau de parere ca libertatea de circulatie trebuia sa fie un privilegiu acordat doar cetatenilor Uniunii Europene, acestea fiind in favoarea mentinerii granitelor interne pentru a detine un control mult mai strict asupra persoanelor extracomunitare care tranziteaza teritoriul U.E. Datorita imposibilitatii statelor comunitare de a ajunge la o intelegere, in anul 1985 Olanda, Belgia, Franta, Germania si Luxembourg au luat decizia de a elimina granitele interne ce le despart. Teritoriul statelor participante la acest act va lua denumirea de “Spatiul Schengen” dupa oraselul din Luxembourg in care a fost semnat. Peste 10 ani, la data de 26 Martie 1995 tratatul va intra in vigoare, marcand disparitia graduala a granitelor si punctelor de control interne dintre state. Cu timpul, alte state vor considera facila aderarea la acest tratat astfel ca celor 5 tari fondatoare li se adauga : Italia (27 Noiembrie 1990), Spania si Portugalia (25 Iunie 1991), Grecia (6 Noiembrie 1992), Austria (28 Aprilie 1995), Danemarca, Suedia si Finlanda (19 Decembrie 1996), ajungand sa numere un total de 25 de state in prezent. Prin incorporarea Acordului in Tratatul de la Amsterdam acesta a fost ratificat catre toate statele Uniunii Europene, devenind obligatorie preluarea aquis-ului Schengen in dreptul intern. Irlanda si Marea Britanie au refuzat sa sa adere la Acordul Schengen motivand existenta Tratatului Zonei comune de trecere intre cele doua, tratat la care Irlanda ar fi trebuit sa renunte prin adoptarea Acordului Schengen.

Marea Britanie face o cere prin care isi exprima dorinta de a lua parte la Tratatul Schengen incepand cu luna Martie a anului 1999, dar numai in problemele ce tin de cooperare politieneasca, lupta impotriva traficului de stupefiante si de Sistemul Informatic Schengen. Irlanda cere aderarea in Iunie 2000, optand pentru o preluare partiala a tratatului, dorind sa coopereze in aceleasi domenii ca si Marea Britanie.

In urma evaluarii termenilor si conditiilor cerute de cele 2 state, Consiliul Europei decide la 22 Decembrie 2004 obligativitatea implementarii aquis-ului comunitar privind spatiul Schengen in legislatiile celor 2 tari.

In anul 2002 incep negocierile cu Elvetia pentru aderarea, iar la 26 Octombrie 2004 Elvetia devine membra a Spatiului Schengen. La data de 1 Decembrie 2006 Liechtenstein depunde o cerere de a deveni membra la acord, cerere care inca se afla in discutie.

Scopul Acordului

Principalul scop al acestui acord a fost creearea unui spatiu al justitiei, libertatii si securitatii fara a aduce atingere principiilor fundamentale incorporate in Constitutia vreunui stat care urma sa ia parte la acest tratat, prin desfiintarea granitelor interne si intarirea cooperarii intre state in domeniile politienesc si judiciar. Totusi problema centrala care a dus la neintelegerile dintre state si a fost imboldul necesar dat celor 5 state fondatoare pentru a pune bazele si a creea acest pact a fost libera circulatie a persoanelor si eliminarea granitelor interne.