Acte necesare pentru încheierea contractului individual de muncă. condiții facultative pentru validitatea contractului individual de muncă

I. Documente necesare la angajarea salariatului cetăţean român

Condiţiile cerute de actele normative pentru încheierea contractului individual de muncă se constată de către angajator, prin verificarea documentelor doveditoare prezentate de către persoana care solicită angajarea în munca. Astfel, pentru angajarea în munca sunt necesare:

1. Cererea de angajare (sau cererea pentru participarea la concurs) este necesară pentru a dovedi intenţia viitorului salariat de a demara demersurile în vederea încadrării în muncă sub autoritatea unui anumit angajator. Cererea de angajare poate consta într-un formular tip pus la dispoziţie de biroul personal – resurse umane al angajatorului sau poate fi redactată în întregime de viitorul angajat. De multe ori tradiţionala cerere de angajare este înlocuită cu scrisoarea de intenţie, instrument împrumutat din practica occidentală de dreptul muncii şi care are aceeaşi însemnătate cu cererea de angajare.

2. Curriculum vitae, care se depune de obicei, odată cu cererea de angajare sau scrisoarea de intenţie, şi funcţie de care angajatorul isi formează prima impresie despre solicintatul slujbei.

3. Actele de identitate ale viitorului salariat sunt necesare pentru a putea întocmi toate formalităţile necesare angajării. De obicei, aceste acte se păstrează în copie în dosarul persoanei de la angajator. Actele de identitate sunt buletinul (cartea) de identitate, certificatul de naştere, certificatul de căsătorie. De cele mai multe ori la dosarul personal se depun şi copiile certificatelor de naştere ale copiilor salariatului sau ale altor persoane aflate în întreţinere, dacă este cazul. Aceste documente sunt necesare pentru eventualele avantaje materiale pe care le oferă firma pentru copii angajaţilor sau ca justificare pentru deducerile personale suplimentale din salariul angajatului. Dacă firma are relaţii cu parteneri din străinătate şi salariaţii săi fac dese deplasări în interes de serviciu în afara graniţelor, la dosarul personal se poate găsi şi o copie a paşaportului salariatului.

4. Actele care să ateste un nivel de studii cel puţin la nivelul minim impus de lege. Altfel spus, salariatul care are studii superioare postului poate să presteze munca la care s-a angajat. Dimpotrivă însă, dacă studiile pe care angajatul le poate proba cu acte sunt inferioare nivelului stabilit de lege, atunci angajatul respectiv nu poate încheia în mod valabil un contract individual de muncă. Aşa cum în mod constant a arătat practica

judiciară, lipsa îndeplinirii condiţiilor de studii pentru ocuparea unei funcţii conduce la nulitatea contractului individual de muncă.

Actele care atestă nivelul de studii sunt diplome, adeverinţe, atestate. Pe lângă acte care atestă nivelul de studii cerut pentru postul ocupat, angajatul poate prezenta şi alte acte de studii, carer atestă un nivel profesional care să justifice un salariu mărit. De exemplu, atestate de cunoaştere a limbilor străine, diferite diplome de absolvire a cursurilor de formare sau calificare profesională, cunoştinţe de operare PC, alte abilităţi speciale. Practica arată însă că angajatorii se feresc de persoane “prea calificate”, faţă de exigenţele postului respectiv. Aceste precauţii se nasc din teama angajatorilor de a nu intra în negocieri anevoioase asupra nivelului de salarizare.

5. Prezentarea unui certificat medical care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.

Lipsa certificatului medical se sancţionează cu nulitatea contractului individual de muncă. Dacă însă mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu nulitatea contractului angajatul aduce un certificat medical care atestă faptul că este apt pentru prestarea acelei munci, atunci contractul rămâne valabil încheiat.

Competenţa şi procedura de eliberare a certificatelor medicale în vederea angajării sunt stabilite prin lege. La angajarea în domeniul sănătăţii publice, alimentaţiei publice, educaţie şi în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale specifice.

Conform art. 27 alin. IV din Codul muncii, angajatorul nu are voie să solicite la angajare teste de graviditate. Această prevedere este în concordanţă cu standardele internaţionale de protecţie a femeilor împotriva abuzurilor şi discriminărilor.

6. Informarea privind condiţiile de muncă este un act obligatoriu de întocmit înaintea angajării, în conformitate cu prevederile art. 17 din Codul muncii în vigoare. Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Informarea va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a. identitatea părţilor;

b. locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;

c. sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

d. atribuţiile postului;

e. riscurile specifice postului;

f. data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

g. în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;

h. durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

i. condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;

j. salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;

k. durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;

l. indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;

m. durata perioadei de probă.