Actele emise de executorul judecătoresc

Executarea silită reprezintă o procedură care este formată din anumite acţiuni reglementate de legislaţie, avînd un scop unic, bine determinat, realizat de executoru judecatoresc printr-un act supus executării silite. Dat fiind faptu că aceste acţiuni urmează a fi executate în procedură, ele urmează a fi fixate în anumite acte prevăzute de lege care ulterior produc efecte juridice.

Astfel putem defini că actul emis de executoru judecătoresc este un document de dispoziţie adoptat în limita împuterniirilor sale în calitate de executor judecătoresc prin intermediul cărora se soluţioniază un incident de procedură sau se fixează rezultatul unor acţiuni exercitate la executare. Unul din actele de dispoziţie este încheierea executorului judecătoresc. Trebuie de atras atenţia asupra faptului că pîna la intrarea în viguare a Codului de Execuţie, asemenia act de dispoziţie nu exista. Apariţia lui a fost determinată de faptul că după cum ştim în 2002 a avut loc mica reformă de executare executorii judecătoreşti au fost scoşi de sub controlul judecătoresc. Mai mult ca atît în CE au fost introduse un şir de principii printre care e şi o independenţă a executorului judecătoresc, care a confirmat că execuţia este o fază de sine stătătoare în procesul civil.

CE nu conţine noţiunea de încheiere, dar incheierea este un act de dispoziţie a actului juridic prin care se soluţioniază anumite incidente de procedură apărute la executare sau se soluţioniază chestiunea privind executarea în fond.. CE conţine un singur articol, articolu 58” Încheierile executorului judecătoresc”, unde aliniatul 1 enunţă” La intentarea procedurii de executare şi în procesul săvîrşirii actelor de executare, executorul judecătoresc adoptă încheieri”

Trăsăturile încheierii:

a) Încheierea este adoptată doar de executoru judecătoresc sau şeful oficiului de executare.

b) Încheierea este adoptată în cadrul unei proceduri de executare silită. Totul ce se soluţionoză prin încheiere se referă la actele ce ţin de executare.

c) Încheierea ca act de dispoziţie este supusă controlului judecătoresc.

d) Încheierea este legală atît timp cît ea nu este anulată sau nu este realizată sau nu este realizată.

Încheierile adoptate de executorul judecătoresc cuprind:

a) data şi locul adoptării încheierii şi numărul procedurii de executare;

b) numele executorului judecătoresc şi denumirea oficiului de executare în care îşi desfăşoară activitatea;

c) procedura de executare asupra căreia se adoptă încheierea;

d) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;

e) motivele care au determinat adoptarea încheierii şi legea care a fost aplicată la adoptarea acesteia;

f) dispoziţia executorului judecătoresc;

g) calea şi termenul de atac al încheierii.

În cadrul procesului execuţional, executorul judecătoresc după caz şeful oficiului de executare este în drept să adopte încheieri în următoarele cazuri:

- art.54CE, intentarea procedurii de executare. Executorul judecătoresc, în termen de 3 zile după primirea documentului executoriu, adoptă o încheiere cu privire la primirea sau refuzul de a primi documentul executoriu pentru executare.

- art.22CE, aplicarea sancţiunii pentru pierderea sau deteriorarea documentelor executorii((1) Şeful oficiului de executare, la demersul executorului judecătoresc, este în drept să aplice persoanei vinovate de pierderea sau deteriorarea documentului executoriu o amendă de la 10 la 25 unităţi convenţionale dacă acţiunile acestei persoane nu sînt sancţionabile prin legea penală.

(2) Încheierea privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată cu recurs.)

- art.26CE, Neexecutarea cerinţelor executorului judecătoresc ((2) Încheierea privind aplicarea amenzii prevăzute în alin.(1) al prezentului articol poate fi atacată cu recurs.)

- art.28CE, Strămutarea documentului executoriu(Executorul judecătoresc strămută documentul executoriu printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs.)