Actele Guvernului - Regim Juridic și Implicații

Delimitarea sferei şi drept comparat

Autorii de drept public, când vorbesc despre actele intituţiilor politice, se opresc la două categorii: actele exclusiv politice (moţiuni, declaraţii etc.) şi actele juridice, iar constituţiile conţin reglementări, de regulă, cu privire la actele juridice.

În ceea ce priveşte modul de reglementare a acestei materii, se constată o relativă diversitate în ceea ce priveşte constituţiile ţărilor Uniunii Europe, funcţie de tradiţii, de filozofia care stă la baza raporturilor dintre legislativ şi executiv etc. Cu toate acestea, se poate spune că toate constituţiile reflectă preocuparea deosebită a legiuitorilor constituanţi naţionali de a reglementa regimul actelor normative pe care le poate emite Guvernul, inclusiv în materia rezervată legii, problema delegării legislative.

Astfel, în Constituţia Germaniei (art. 80) se reţine că Guvernul federal, un ministru federal sau guvernele de land pot fi autorizaţi, prin lege, de a adopta decrete reglementare. Legea de autorizare trebuie să precizeze conţinutul, scopul şi întinderea autorizării date, iar decretul reglementar trebuie să precizeze fundamentul său juridic, legea putând îngădui şi subdelegarea. Sub rezerva că legea nu dispune altfel, decretele reglementare din anumite domenii trebuie aprobate de către Bundesrat (regulile generale şi tarifele utilizării instalaţiilor de căi ferate federale, poşte şi telecomunicaţii; construirea şi exploatarea căilor ferate etc.). Distinct de acest aspect, potrivit art. 84 alin.(2), Guvernul federal poate, cu aprobarea Bundesratului, să edicteze reguli administrative generale. Competenţa Guvernului de a edicta acte administrative cu caracter normativ este supusă aprobării Camerei Parlamentului, ce asigură “participarea landurilor la legiferarea şi administrarea Federaţiei”, cum se arată în art. 50 din Constituţie.

Constituţia Franţei conţine mai multe dispoziţii cu privire la materia actelor ce emană de la Consiliul de Miniştri şi de la primul-ministru. Art. 13 alin. (1) (din titlul consacrat Preşedintelui Republicii), menţionează că Preşedintele Republicii semnează ordonanţele şi decretele deliberate în Consiliul de Miniştri, art. 22 (din titlul consacrat Guvernului), vorbeşte generic despre “actele primului-ministru”, precizând regula contrasemnării acestora de către “miniştii însărcinaţi cu executarea”, iar în articolul anterior se menţionează că primul-ministru “exercită puterea reglementară”. Dispoziţiile art. 21 alin (1) trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 34, 37 şi 38, pentru conturarea unei imagini exacte asupra regimului constituţional francez al delegării legislative. Astfel, în art. 34 sunt menţionate materiile ce ţin de domeniul legii (de exemplu, drepturile civice şi garanţiile fundamentale acordate cetăţenilor pentru exerciţiul libertăţilor publice; cetăţenia; statutul şi capacitatea persoanei; infracţiunile şi procedura penală; amnistia; învăţământul; dreptul la muncă; dreptul sindical şi al securităţii sociale etc.), iar în art. 37 se arată că restul materiilor (altele decât cele de domeniul legii) au caracter reglementar. Se arată, totodată, că textele de factură legislativă ce intervin în materiile cu caracter reglementar nu pot fi modificate decât prin decret după avizul Consiliul de Stat. Distinct de aceste acte cu caracter reglementar, Constituţia Franţei reglementează şi posibilitatea adoptării de către Guvern a unor acte cu caracter normativ în domeniile rezervate legii, adică delegarea legislativă, conturând numai o situaţie obişnuită. Concret, în art. 38 se menţionează că Guvernul poate, pentru îndeplinirea programului său, să ceară Parlamentului autorizarea de a lua, prin hotărâri, într-un termen limitat, măsuri care, în mod normal, sunt de domeniul legii. Se precizează, totodată, că aceste măsuri se iau după avizul Consiliului de Stat şi intră în vigoare după publicare, dar devin caduce dacă proiectul legii de ratificare nu este depus la Parlament înaintea datei fixate de legea de abilitare. După expirarea acestui termen, hotărârile respective nu pot fi modificate decât prin lege.