Actul Administrativ

I. Introducere

În societate, toate raporturile juridice se nasc,se modifică și încetează prin acte juridice ori prin fapte juridice, producătoare de efecte juridice.

Astfel, actele juridice constituie manifestări de voință a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice ori a ale statului sau a autorităților puterilor legislative, executive sau judecătorești, care prin organele lor specifice adoptă sau emit asemenea acte. Spre deosebire de acte, faptele juridice sunt acele acțiuni sau inacțiuni, producătoare de efecte juridice, pe care persoanele fizice sau juridice, autoritățile publice, în special cele administrative și judecătorești le săvârșesc, ori nu le săvârșesc în scopul de a naște, a modifica sau înceta un raport juridic.

Trebuie menționat că actele și faptele juridice producătoare de efecte juridice, se împart sub aspectul raporturile juridice pe care le nasc, le modifică sau le sting în două categorii.

Ceea ce stă la baza actelor este manifestarea de voință care, trebuie să fie realizată cu scopul de a da naștere la efecte juridice, ceea ce implică intenția din partea parților. Însă, oricât de categorică ar fi exprimată o astfel de manifestare, ea rămâne fără semnificație juridică dacă statul nu garanteaza prin forța lui de constrângere, realizarea efectelor urmărite de autorul declarației de voință.

Alteori, pentru a putea produce efecte, actul juridic civil trebuie să îmbrace anumite forme. În această categorie se încadreaza nu numai contractele solemne ci și acte, cum sunt legile, pentru elaborarea cărora se cere respectarea unor forme destul de complicate, chemate să generalizeze exprimarea cât mai corespunzătoare a voinței oamenilor.

Trebuie subliniat și faptul că este necesar ca manifestarea de voință să fie exterioară, sau declarată. Atâta vreme cât voința rămâne în stadiul unui proces volițional intern, ea nu poate să producă efecte juridice.

Nu în ultimul rând trebuie menționat faptul că actele juridice sunt izvoare ale dreptului administrativ, ce cuprinde întreaga latură a organelor competente administrative, prin elaborare, legiferare și executare.

II. Actul juridic administrativ

Forma juridică principală a activității autorităților administrației publice, care exprimă o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, pe baza și în vederea organizării executării legii.

Trăsături ale actului adminsitrativ

În literatura juridică există mai multe opinii cu privire la numărul, denumirea și conținutul actului administrativ. Totuși sunt și unele elemente comune, cum ar fi acelea că sunt acte juridice, manifestări unilaterale de voință ori că sunt emise în realizarea puterii publice.

Ținând cont de aceste elemente comune, precum și față de conținutul definiției formulate, vom reține următoarele trăsături : actul administrativ este forma juridică principală a activității autorităților administrației publice ; actul administrativ exprimă o manifestare unilaterală de voință (această trăsătură subliniază cuprinderea în sfera actelor juridice a actului administrativ dar totodată îl delimiteaza de operațiunile administrative. Voința manifestată de autoritatea administrației publice trebuie să fie expresă, fără echivoc, în modificarea ordinii juridice din momentul manifestării sale) ; actul este emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice (este trăsătura care delimiteaza actul administrativ de alte acte cu caracter unilateral ale autorităților administrației publice. El concretizează manifestarea de voință a autorităților administrative în calitatea sa de subiect de drept investit cu exercițiul autorității publice, dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică). Din această trăsătură reiese obligativitatea actelor administrative și executarea lor din oficiu; actul administrativ este emis pe baza și în vederea executării legii (această trăsătură derivă din principiul de legalitate , consecință a construcției ierarhice piramidale a normelor juridice, la vârful căreia se află Constituția și legea).

Celelalte acte juridice, decrete prezidențiale, ordonanțe și hotărâri guvernamentale, ordine ale miniștrilor, dispoziții și hotărâri ale autorităților administrației publice locale trebuie să se subordoneze acestora, întrucât respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Actul administrativ, fiind adoptat ori emis pe baza și în vederea organizării executării legii, nu poate conține prevederi contrare legii.