Extras din referat

Introducere in sfera eutanasiei

Ar trebui să existe o modalitate prin care oamenii să-și aleagă singuri felul în care vor să moară? Dacă nu avem de ales când vine vorba de dreptul la viată, ar trebui să avem de ales atunci când este vorba despre dreptul la moarte? Cât de moral este să mori atunci când vrei? Ce se întamplă în cazul oamenilor suferinzi de boli incurabile în stadii avansate și care vor să evite un sfarșit greu, plin de durere și umilință?

Cu siguranță eutanasia este considerată una dintre cele mai controversate subiecte cu care ne confruntăm. Eutanasia provine din limba greacă, de la cuvantul “euthanasia - , - eu - - bine, - Thanatos - - moarte, însemnând “moarte frumoasă” sau ușoară. Eutanasia este acțiunea prin care, într-un mod nedureros, se suprimă viața unei persoane, a cărei suferință grea și prelungită, este considerată iremediabilă. Hotărârea de a recurge la această metodă, poate aparține bolnavului, rudelor sau medicului, având la bază compasiunea sau mila față de persoana care suferă.

Eutanasia în antichitate

Antichitatea ne-a prezentat primele forme de eutanasie acceptate de societățile vremii. Astfel, Strabon menționează că bătrânii din insula Cos s-au adunat, încoronați , ca la un simpozion și consumau vin, în care turnau cucută. Acest lucru era considerat legal, deoarece bătrânețea însemna neputință , iar neputința - trai rău. Legalitatea faptei se baza pe principiul ” cel care nu poate să traiască bine nu trebuie să trăiască rău.”

Un alt caz de notorietate prezentat de istoria antică a Greciei este acela al mamelor spartane care își aruncau de pe stânci copii cu malformații. Nimeni nu și-a pus problema moralității acestui fapt. Tot la spartani , se spune, că, în momentul plecării la razboi , mamele și soțiile luptatorilor le adresau urarea de a veni pe scut sau sub scut, neexistând varianta ca aceștia să vină schilozi.

La romani, filozofii stoici, erau adepți ai eutanasiei, susținând dreptul fiecărui individ de a avea o moarte ușoară. Romanii își ucideau copii cu dizabilități , fapta căzând în sarcina unui prieten de-al familiei. Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost emisă de Epictet, Seneca, Plinius cel Tanar și alti folozofi.

Cultura geto-dacică se caracterizează prin credința în nemurire în spirit, dar și în trup. Conform acestei credințe, după moarte oamenii se strămutau vii la Zalmoxis, în compania căruia viețuiau veșnic, ceea ce justifică vitejia soldaților daci și disprețul față de moarte. În cultura geto-dacică întâlnim auto-sacrificiul uman pentru a transmite direct mesaje lui Zalmoxis. Herodot amintește de practicarea sacrificiului soției odată cu moartea soțului. Ca ritual funerar, dacii practicau incinerația, înhumarea fiind rară și folosită mai cu seamă de aristocrați. Pe aceste trunchiuri culturale s-a mulat tradiția creștină în varianta ortodoxă.

Eutanasia în vremurile moderne

Sfântul Thomas Morus (1478-1535) este considerat cel dintâi susținător al eutanasiei din timpurile moderne. Acesta scrie un roman intitulat „Utopia” în care dedică o pagină descrierii imaginarilor locuitori ai insulei Utopia, care practică uciderea bolnavilor incurabili, sfâșiați de dureri cumplite. Gestul este calificat ca fiind „un act de înțelepciune” , mai mult „un act religios și sfânt”. Desigur că această afirmație, având în vedere genul literar, în care este scrisă cartea, trebuie luat ca o utopie, nu ca o realitate. Un sfânt și un martir care și-a dat viața pentru credința Bisericii, nu ar fi putut susține o învățătură condamnată de Biserică.