Administrarea Probelor în Dreptul Penal General

1. NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA PROBELOR ÎN PROCESUL PENAL

1.1 Noţiune

Procesul penal constituie un proces de cunoaştere în care organul judiciar trebuie să ajungă la adevăr şi în acest scop desfăşoară o activitate de probaţiune pentru constatarea existenţei infracţiunii, identificarea făptuitorului şi stabilirea vinovăţiei.

În această activitate de probaţiune, organele judiciare se folosesc de probe obţinute prin mijloace de probă.

Potrivit articolului 63 alineatul 1 prin probă se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitorului necesare justei rezolvări a cauzei.

În literatura de specialitate, probele au fost definite ca fiind acele elemente de fapt cu relevanţă informativă asupra tuturor laturilor cauzei penale, ori acele fapte sau împrejurări care stabilesc existenţa sau inexistenţa faptelor care trebuie reţinute .

Din punct de vedere terminologic, termenul probă provine din latinescul probo, -are, -avi, -atum care înseamnă a dovedi sau de la probation care înseamnă dovadă.

Ca împrejurări de fapt, probele se situează în afara procesului penal. Cu toate acestea, întrucât privesc obiectul procesului, prin administrarea lor în cadrul acestuia, ele dobândesc caracter procesual.

Probele ajung la cunoştinţa organelor prin mijloace, numite de probă care sunt prevăzute expres şi limitativ de lege şi prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă.

Sub aspect funcţional, proba are în procesul penal un caracter dublu:

a) proba constituie un instrument de cunoaştere, prin intermediul căruia organele judiciare caută adevărul;

b) proba constituie un instrument de dovedire şi aceasta se manifestă în condiţiile contradictorialităţii când părţile folosesc şi administrează probe pentru a susţine si argumentările făcute.

1.2 Importanţa probelor

Din momentul declanşării procesului penal şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate cu ajutorul probelor . De asemenea, formarea, intimei convingeri a judecătorului cu privire la realitatea stării de fapt pe care trebuie să-şi întemeieze hotărârea, depinde de corecta şi completa desfăşurare a probaţiunii şi de valoarea probelor administrate.

Importanţa probelor constă în faptul că înfăptuirea justiţiei depinde în principal de sistemul probelor pentru că din momentul din care a fost declanşat procesul şi până la terminarea acestuia, toate problemele fondului cauzei sunt făcute cu probe.

Pe întreg parcursul procesului penal, organele judiciare identifică, strâng şi interpretează probele care au legătură cu fapta pe care o cercetează şi judecă.

Legea de procedură penală nu admite trimiterea în judecată şi condamnarea făptuitorului pe baza cunoştinţelor personale ale organului judiciar, ci în hotărârea lor, organele judiciare trebuie să se întemeieze pe probe obţinute prin mijloace legale de probă.