Administrația Ministerială

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Consideraţii generale

Sistemul administraţiei ministeriale se conturează ca fiind cel mai important ansamblu de structuri şi activităţi de care depinde realizarea scopului fundamental stabilit administraţiei publice: ordinea de drept şi bunăstarea materială şi spirituală a colectivităţii naţionale.

Administraţia publică ministerială, atât ca activitate cât şi ca sistem, reprezintă o parte a activităţii administraţiei publice generale şi a sistemului global al administraţiei publice a unui stat. Rolul administraţiei publice ministeriale este acela de a asigura conducerea generală a administraţiei publice globale, pe care o exercită guvernul, precum şi îndeplinirea sarcinilor pe care administraţia publică le are în diferite domenii de activitate ale societăţii, prin intermediul ministerelor şi a celorlalte structuri de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea guvernului sau ministerelor.

Fată de administraţia publică, administraţia ministerială se află în raport de la parte la întreg, administraţia publică ministerială fiind parte a administraţiei publice generale a statului.

Din punct de vedere etimologic, termenul de administraţie derivă din cuvintele latine administer care înseamnă ajutor, slujitor şi figurativ, unealtă, precum şi din ministro care înseamnă a servi, a sluji

Astfel, în literatura de specialitate , s-a ajuns, pe drept cuvânt, ca termenul de administraţie să desemneze o activitate a cuiva, care se subordonează magister-ului, pe care îl slujeşte. Fără să se afirme expresis verbis, se subînţelege şi este evident că termenii actuali ai raportului magister - administer sunt înlocuiţi de termenii puterea politică – administraţia publică, pentru că activitatea administraţiei publice este comandată de puterea politică, căreia i se subordonează în mod nemijlocit.

În doctrina administrativă se întâlnesc, în mod frecvent, noţiuni ca administraţie de stat, activitate executivă, administraţie, cărora autorii le dau înţelesuri diferite, iar alteori punând semnul egalităţii între acestea.

Astfel, unii autori susţin că termenii de executiv şi administrativ au sens identic, la fel ca şi expresiile activitate administrativă – activitate executivă, organe administrative – organe executive, susţinând că, prin noţiunea de administraţie de stat se înţelege un sistem de organe ale statului sau o anumită formă fundamentală de activitate a statului – activitatea administrativă

Alţi autori definesc administraţia de stat ca fiind forma fundamentală de activitate a statului, înfăptuită de organele administraţiei publice, care constă în executarea legii, prin stabilirea de conduite obligatorii, precum şi prin prestarea unor servicii.

Administraţia de stat a mai fost definită ca formă de manifestare a fenomenului administrativ, care constă în conducerea executării şi executarea efectivă a legilor, inclusiv prin realizarea de servicii publice, precum şi a celorlalte acte ale organelor de stat, îndeplinită de organele administraţiei de stat, în realizarea puterii de stat

Alţi autori definesc noţiunea administraţiei statului ca fiind acţiunea prin care autorităţile publice veghează şi asigură satisfacerea cerinţelor de interes general, folosind în caz de necesitate prerogativele de putere publică.

Se mai susţine că administraţia reprezintă o activitate executivă, pusă sub semnul comenzii sau al delegării de atribuţii, care dobândeşte atributele administraţiei publice atunci când îşi realizează obiectivele folosindu-se de puterea publică

Administraţia publică este circumscrisă folosirii teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice în vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judecătoreşti, pentru a asigura reglementările şi serviciile pentru societate în ansamblu, cât şi pentru segmentele acesteia

De asemenea, administraţia publică este prezentată ca fiind forma fundamentală de manifestare a puterii executive, cu o largă sferă de cuprindere, care se realizează prin activitatea organelor centrale şi locale ale administraţiei publice, cât şi prin activitatea altor subiecţi special investiţi, activitate care se realizează în temeiul şi în executarea legii

Administraţia publică a mai fost definită drept activitatea de organizare şi de executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv şi prestator care se realizează, în principal, de organele administraţiei publice şi, în subsidiar, de alte organe ale statului, precum şi de organizaţii particulare de interes public.