Administrația teritorială în Europa

DEFINIREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Administraţia publică este o activitate executivă pusă sub semnul comenzii sau delegării de atribuţii de la nivelul instituţiilor politice desfăşurată de autorităţi sau instituţii publice anume constituite, care îşi realizează obiectivele slujindu-se de puterea publică.

Sensul organic are în vedere instituţiile, structurile organizatorice, autorităţile administraţiei publice.

Sensul funcţional are în vedere activitatea desfăşurată de organele administraţiei publice pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.

Sensul global are în vedere atât organele administraţiei publice, cât şi activitatea acestora, privite ca o unitate indisolubilă.

ALCĂTUIREA SISTEMULUI POLITICO-ADMINISTRATIV

Potrivit criteriului competenţei teritoriale, sistemul politico-administrativ dintr-o ţară este alcătuit din două subsisteme: subsistemul politico-administrativ central şi subsistemul politico-administrativ local.

Studiul nostru va urma această structură de stat, în acest fel, rezultă o sistematizare a materiei care facilitează înţelegerea fenomenului administrativ.

Subsistemul politico-administrativ central este ansamblul autorităţilor şi instituţiilor statului, care desfăşoară activităţii de administraţie publică pe întreg teritoriul naţional, precum şi interacţiunile dintre acestea.

Subsistemul politico-administrarativ local este ansamblul autorităţilor şi instituţiilor aparţinând colectivităţilor teritoriale locale care desfăşoară activităţi de administraţie publică numai în cadrul unor părţi din teritoriul statului, determinate de organizarea administrativ- teritorială, precum şi interacţiunile dintre ele.

Acţiunea subsistemului politico-administrativ central se concretizează în activitatea executivă având ca finalitate realizarea unor valori politice naţionale, desfăşurată în regim de putere publică, de autorităţi şi instituţii ale statului.

Acţiunea subsistemului politico-administrativ local se concretizează în activitatea executivă având ca finalitate, în principiu, realizarea unor valori politice locale, desfăşurată în regim de putere publică, de autorităţi şi instituţii ce se bucură de o anumită autonomie faţă de stat, care reprezintă colectivităţile situate în perimetrul unităţilor administrativ-teritoriale locale de bază sau de nivel intermediar.

Între subsistemul politico-administrativ central şi subsistemul politico-administrativ local există o serie de relaţii complexe, care prezintă particularităţi ce diferă de la stat la stat.

CONCEPŢIA ADMINISTRAŞIEI PUBLICE FRANCEZE

În concepţia constituţională tradiţională franceză, administraţia reprezenta „acţiunea puterii executive prin procedee de putere publică”. Profesorul G. Vedel, examinând doctrina de drept public din Franţa până în 1958, concluzionează că administraţia este exercitată de puterea executivă, cu excluderea raporturilor executivului cu alte organe constituţionale ale statului şi a raporturilor statului cu organismele de drept internaţional; administraţia se realizează în regim de putere publică şi este caracterizată prin prerogative şi constrângeri exorbitante de la dreptul comun.

Respectând linia tradiţională, profesorul A. Laubadere defineşte administraţia ca reprezentând ansamblul de autorităţi, agenţii şi organisme, însărcinate, sub impulsul puterilor politice, cu asigurarea multiplelor intervenţii ale statului modern.

Tot pe linia tradiţională se menţine şi profesorul Jean Rivero, în explicarea noţiunii de administraţie el plecând de la înţelesul din limbajul curent al termenului de administraţie, care este acea activitate, faptul de a administra, respectiv de a gira o afacere, dar şi structurile, respectiv organele care exercită această activitate. Pentru a delimita administraţia publică de celelalte activităţi publice, autorul operează cu două criterii – cel material şi cel organic; astfel că din punct de vedere material se face distincţie între administraţie, legislativ, justiţie şi guvernare, iar din punct de vedere organic autorul subliniază că participarea diverselor organe politice la treburile administrative variază în funcţie de regimurile politice, pentru că în toate regimurile politice se vor afla în fruntea administraţiei autorităţi cu caracter constituţional şi origine politică, aceştia variind de la o guvernare la alta.

PRINCIPIILE ORGANIZĂRII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN FRANŢA

Franţa este stat unitar descentralizat. Ea are o organizare administrativă pe trei nivele: regional, departamental şi comunal şi cuprinde 26 de regiuni, 100 de departamente peste 36.000 de comune.

Regiunea a fost creată în 1972 şi modificată ulterior de 14 ori în ideea creşterii autonomiei locale. Regiunea este structura administrativă care face legătura, pe de o parte între stat şi departamente, iar pe de altă parte între stat şi comune.

Departamentul are o istorie mult mai veche, fiind creat încă din 1790, modificări asupra structurii şi competenţelor sale producându-se până în 1987. Departamentul este eşalonul de drept comun, fiind structura administrativă intermediară între comună şi regiune, cu atribuţii în domeniul social, protecţiei împotriva incendiilor şi de planificare, fiind, de asemenea, desemnat să conducă în ansamblu politica guvernamentală. Departamentul intervine pe cale indirectă în probleme de interes comunal, inclusiv prin acordarea de subvenţii pentru realizarea unor obiective de interes comunal sau intercomunal.

Comuna constituie cel de-al treilea nivel al administraţiei locale, fiind unitatea de bază a organizării administrativ-teritoriale, comuna poate fi rurală sau urbană. Conform textului constituţional francez comunele sunt colectivităţi teritoriale care se administrează în mod liber, prin consilieri aleşi şi în condiţiile prevăzute de lege. Comunelor li se acordă o competenţă generală, deci autoritatea administrativă nu are faţă de ea decât o putere tutelară şi nu putere de conducere. În 1982 dispare tutela, fiind înlocuită cu controlul legalităţii a posteriori. Pentru remedierea fărâmiţării comunelor franceze este introdus conceptul de cooperare intercomunală, acesta înregistrează, însă, un succes controversat.