Administratorii și Lichidatorii Judiciari

CAPITOLUL I

PARTICIPANTII LA PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI

Sectiunea 1. Notiuni generale

Procedura reorganizarii si lichidarii judiciare are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizata prin incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Acest scop releva faptul ca prin aplicarea procedurii se urmareste protejarea intereselor debitorului si ale creditorilor sai fiind menita sa ocroteasca si interesele generale ale bunei desfasurari a activitatii comerciale. De aceea procedura instituita de lege are un caracter judiciar , ea se realizeaza de catre instanta judecatoreasca si de alte organe, sub autoritatea instantei judecatoresti.

Potrivit art.5 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul si lichidatorul.

Prin lege sunt stabilite atributiile pe care le au aceste organe, precum si modul de desfasurare a activitatii lor. Aceste organe trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

Sectiunea 2.Instantele judecatoresti

Legea nr.64/1995 consacra conceptia traditionala a Codului commercial potrivit careia in aplicarea procedurii colective asupra debitorului aflat in incetare de plati, rolul preponderent revine autoritatii judiciare, iar nu creditorilor. Toate procedurile, cu exceptia recursului impotriva hotararilor date de judecatorul-sindic in baza atributiilor pe care le are, sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, asa cum acesta figureaza in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole. Aceasta competenta fiind exclusiva rezulta ca nu poate fi investit alt tribunal prin cererea introductiva.

Importanta si specificul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului determina instituirea unor reguli de competenta, care sunt diferite de cele din dreptul comun.

Astfel competenta materiala de solutionare revine tribunalului care, pe langa competenta obisnuita, de drept comun, are in competenta si aplicarea acestei proceduri, indiferent de valoarea creantelor creditorilor.

In ce priveste competenta teritoriala aceasta revine tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, asa cum acesta figureaza in registrul comertului. In forma initiala a art.5 din Legea nr.64/1995 competenta teritoriala apartinea tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul comercial principal al debitorului, prin aceasta intelegandu-se locul unde comerciantul realizeaza, in principal, activitatea sa comerciala.

Curtea de apel este instanta de recurs, pentru hotararile date de judecatorul-

sindic.