ADN - rolul său în identificarea persoanelor

Introducerea testărilor ADN în sistemul legal american s-a bazat pe aşa-numitul criteriu Frye, conform căruia „o nouă tehnică ştiinţifică trebuie să fie suficient de bine statuată încât să obţină acceptul general din domeniul ştiinţific căruia aparţine, înainte de a fi prezentată în faţa completului de judecată”.

ADN-ul este un polimer, o moleculă foarte mare, cu o structură elicoidală, fiind alcătuită din două lanţuri de material genetic rulate unul în jurul celuilalt în spirală. Fiecare lanţ constă dintr-o succesiune de nucleotide, care sunt desemnate, convenţional, prin literele ACGT: adenină, citozină, guarină şi tinină, grupate de-a lungul unei benzi răsucite, a cărei structură a fost desemnată cu numele de „dublă elice”.

Fiecare individ are propria sa schemă biologică, astfel că nu există două amprente genetice identice, cu excepţia celor provenind de la gemenii univitelini (rezultaţi dintr-un singur ovul fecundat, divizat în două).

Pentru obţinerea unei amprente genetice se utilizează în mod curent cele două tehnici: RFLP şi PCR.

Reacţia de polimerizare în lanţ - PCR - Polymeraze chain reaction este o metodă de sintetizare in vitro a unei secvenţe specifice de ADN, proces ce se repetă clinic de mai multe ori, având ca rezultat mărirea exponenţială a cantităţii de material genetic dorit. Reacţia PCR a fost comparată cu un „xerox la nivel molecular”. Tehnicile biologiei moleculare permit să se atribuie fiecărui individ un cod literal-numeric, de exemplu, XZ-34-68-1012-33-46-98-1516-45-33-88-91-1212. Literele semnifică sexul (XZ = bărbat, XX = femeie), iar cifrele sunt caracteristice configuraţiei genetice a fiecărui individ.

Amprenta genetică şi-a câştigat un loc de marcă între mijloacele materiale de probă, fiind considerată o adevărată „regină a probelor” sau „proba perfectă” (proba probelor).

Avantajele amprentei genetice

a. Cantitatea minimă necesară şi zona corpului de unde proba prelevată poate fi recoltată

S-a demonstrat ştiinţific că mărimea probei supusă analizei pentru determinarea ADN-ului poate fi redusă până la dimensiunea moleculei; ADN-ul este prezent în toate celulele nucleate: sânge prelevat pe anticoagulanţi; urme de sânge găsite la locul faptei; spermă (exceptând cazurile de azoospermie), fragmente de ţesuturi (începând cu pielea şi până la ţesutul osos, pulpa dentară şi firul de păr), lichid amniotic, salivă.

În cazul părului fără bulb sau al oaselor vechi se recomandă să fie studiat ADN-ul mitocondrial, care este exclusiv de origine maternă, dar există într-un mare număr de copii.

b. Vechimea maximă admisă a probei

Dilema a fost soluţionată prin cercetări efectuate asupra celor prelevate din organisme a căror vechime depăşeşte mai multe mii de ani. Spre exemplu, în anul 1994, cercetările ADN-ului unei mumii peruviene, veche de 1.000 de ani, au depistat existenţa tuberculozei ca boală infecţioasă cauzată de Nycobacterium tuberculosis, aflată în organismul indigenilor americani cu 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb (1492).

A dat rezultate chiar şi analiza ADN a unor materiale folosite de antici la executarea unor picturi pe stâncă, descoperite în regiunea Lower Pecas din Texas (vechi de 2950 până la 4.300 de ani), care au condus la concluzia că vopselele aveau în compoziţie sânge, urină, lapte, sucuri vegetale şi grăsimi animale.

Una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din lume (1991), Otzi, Omul Gheţurilor, o mumie veche de 5000 de ani, datând din Epoca Pietrei, despre care s-a crezut că a murit în urma hipotermiei, a furnizat elemente spectaculoase. Testele ADN efectuate de Dr. Thomas Loy de la Universitatea din Queensland au demonstrat existenţa a patru mostre diferite de ADN uman pe haina şi armele lui Otzi: una pe exteriorul hainei, una pe vârful unei săgeţi rupte, una pe corpul săgeţii, iar ultima pe lama unui cuţit. Nici una din aceste mostre nu este identică cu ADN-ul mitocondrial al lui Otzi. S-au reconstituit ultimele 48 de ore dinainte de moartea lui Otzi, stabilindu-se că acesta ar fi fost implicat într-o luptă cu 2 - 3 agresori, fiindu-i fatală o rană provocată de lovitura unei săgeţi în spate .

troducerea testărilor ADN în sistemul legal american s-a bazat pe aşa-numitul criteriu Frye