Adoptarea și revizuirea constittiei

Introducere

Etimologic, cuvantul constitutie provine de la latinescul constitutio care insemna ,, asezare cu temei", ,, starea unui lucru". Terenul constitutie a avut acceptiunea de lege pana in secolul al XVIII -lea, cand i s-a dat un nou sens, acela de lege fundamentala. Aceasta acceptiunea este incetatenita astazi in toate statele.

Sintetizand preocuparile in definirea constitutiei, se identifica un criteriu material pentru definirea constitutiei, prin precizarea domeniului sau de reglementare, adica a relatiilor sociale ce intra in sfera de reglementare a normelor constitutionale, si un criteriu formal pentru definirea constitutiei, adica o anumita modalitate de consacrare a normelor de drept constitutional, edictate de o anume autoritate statala in conformitate cu procedura speciala.

Constantin Disescu, cel care prin predarea si publicarea cursului sau in anul 1915 a incetatenit Dreptul constitutional la Facultatea de Drept din Bucuresti, defineste constitutia ca fiind ,, organizarea exercitarii suveranitati.", pentru ca apoi sa adauge, ,, si fiindca exercitiul suveranitatii se numeste guvern, luat acest cuvant in sensul sau cel mai generic, putem zice ca, constitutiunea e organizarea formei de guvern pe care poporul suveran si- o da. Obiectul dreptului constitutional e crearea si reglarea atributiilor puterii publice, precum si stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea libertatii lor."

Paul Negulescu, a definit constitutia ca fiind ,, o norma care cuprinde principiile referitoare la organizarea statului si raporturile de echilibru intre diferite puteri ale statului, precum si drepturile omului".

Andre Haoriou, in sens material intelege prin constitutie ansamblul regulilor care administreaza organizarea si functionarea statului, iar in sens formal, un ansamblu de reguli cu o anumita solemnitate, si formand in general o categorie speciala printre regulile juridice.

Benoit Jeanneau, defineste constitutia, in sens material, ca ansamblul regulilor relative la organizarea statului, iar in sens formal, ca documentul reglementeaza institutiile si care nu poate fi elaborat si modificat decat dupa o procedura diferita de cea folosita pentru alte reguli de drept.

Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia drept acea lege care , reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurii social-economice cat si cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile fundamentale cetatenesti si stabileste indatoririle corespunzatoare acestor drepturi.

Examinand definitiile prezentate vom constata ca s-au conturat in timp o serie de elemente definitorii, de continut ( criteriul material ) si de forma ( criteriul formal ), elemente ce trebuie sa apara implicit sau explicit intr-o definitie.

Astfel, mai intai, se impune caracterul de lege al constitutiei, intucat ea contine norme juridice, reguli de conduita, iar aceste norme exprima defapt vointa celor care o detin.

Apoi constitutia datorita continutului sau complex, se identifica in ansamblul legilor ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si este baza juridica a intregii legislatii

Continutul reglementarilor constitutionale da constitutiei caracterul de lege fundamentala, pentru ca relaltiile sociale ce formeaza obiectul acestor reglementari sunt relatii sociale fundamentale si care sunt esentiale pentru instaurarea , mentinerea si exercitarea puterii statale. Definitorie pentru definirea constitutiei este forta sa juridica. In acest sens se constata ca ea este o forta juridica suprema , ceea ce situeaza constitutia in varful ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile constitutiei.

Totodata, in toate definitiile este elementul stat sau putere de stat. Acesta este un element definitoriu cat priveste valoarea juridica a normelor ce-l consfintesc si reglementarea relatiilor sociale ce se nasc in acest domeniu.

Plecand de la constatarea ca definitiile trebuie sa cuprinda intr-o unitate juridica si continutul ( in sens material ) si forma, si ca acestea trebuie sa puna accent pe elementele calitative, prin care sa se evidentieze clar locul sau in sistemul de drept si in subsistemul dreptului, achiesam la conceptia potrivit careia, constitutia este legea fundamentala a unui stat, constituita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema, si care reglementeaza acele relatii sociale esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii.