Adopția în Republica Moldova

I. Noțiunea și caracterele adopției

Conform legii cu privire la regimul juridic al adopţiei, noţiunea de adopţie reprezintă o formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului.

Conform literaturii de specialitate, adopţia reprezintă actul juridic în baza căruia se stabilesc raporturile de rudenie pe de o parte, între adoptat şi descendenţii săi şi adoptator, sau adoptator şi rudele acestuia pe de o parte, asemănătoare acelora care există în situaţia rudeniei fireşti.

În acela-și timp vorbind despre scopul adopției, mențiionăm că adopţia este o măsură de protecţie a drepturilor copilului şi se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Aceste dispoziţii legale exprimă deopotrivă finalitatea socială şi finalitatea familială a instituţiei adopţiei, care are scopul de a înlocui instituţia juridică a ocrotirii părinteşti.

Există mai multe feluri de adopție. Astfel, adopţia poate fi:

1. naţională – adopţie în care atît copilul adoptat, cît şi adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova;

2. internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate, ori adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.

În literature de specialitate adopţia mai poate fi:

1. adopţia cu efecte restrînse, caracterizată prin faptul că legăturile de rudenie între adoptat şi descendenţii săi, părinţii fireşti şi rudele acestora, se menţin, iar între adoptat şi descendenţii săi şi adoptator, se stabilesc raporturi asemănătoare cu cele dintre părinţi şi copii.

2. adopţia cu efecte depline sau efectele filiaţiei fireşti, caracterizată prin faptul că legăturile de rudenie dintre adoptat, descendenţii săi, părinţii fireşti şi rudele acestora, încetează. Impedimentul la căsătorie ce rezultă din rudenie se menţine între adoptat şi descendenţii săi, adoptator şi rudele acestuia, stabilindu-se raporturi de rudenie. Adopţia cu efecte restrînse nu mai este aplicabilă.

Adopția se caracterizează prin următoarele caractere juridice:

a) adopţia se face numai în interesul celui adoptat. Principiul fundamental ce stă la baza adopţiei este cel al ocrotirii intereselor copiilor.

b) adopţia este un act solemn. Caracterul solemn rezultă din:

- consimţămîntul necesar în vederea adopţiei se poate da numai în formă autentică;

- adopţia se încuviinţează numai de către instanţa de judecată competentă.

II. Condițiile de fond ale adopției

Legea cadru specifică adopției este Legea cu privire la regimul juridic al adopției nr.99 din 28.05.2010. În acest act normative sunt specificate condițiile de fond ale adopției. Astfel, în capitolul III din respectiva lege legiuitorul specific care sunt condițiile de fond ale adopției, condiții ce urmează să le analizăm în cele ce urmează.

O primă condiție este copilul adoptat. Articolul 10 din Legea nr.99 prevede că persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Persoana care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pînă la vîrsta de 18 ani poate fi adoptată numai în cazul în care adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a convieţuit cu acestea nu mai puţin de 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.

Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al copilului.

Oportunitatea separării fraţilor prin adopţie naţională sau internaţională se examinează de către Consiliul Consultativ pentru Adopţii în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de autoritatea centrală.

Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către

acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul.

Un alt adoptator domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior, doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenţiei de la Haga sau este parte la un tratat bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova.

În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea teritorială în colaborare cu organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de informare a acestora cu privire la adopţie.

Adoptatorul îşi dă consimţămîntul la adopţia copilului adoptabil propus de autoritatea teritorială de la domiciliul acestuia din urmă, în care confirmă că a luat cunoştinţă şi de starea de sănătate a copilului. La adopţia copilului de către persoane căsătorite, este obligatoriu consimţămîntul simultan al ambilor soţi. Autoritatea teritorială solicită consimţămîntul copilului ţinînd cont de vîrsta şi de gradul de maturitate, precum şi de opiniile, dorinţele şi sentimentele lui în procesul adopţiei. În procesul potrivirii adoptatorului, copilul care a împlinit vîrsta de 10 ani, la solicitarea autorităţii teritoriale de la domiciliul său, îşi exprimă obligatoriu consimţămîntul în scris.