Adopția națională și internațională

Ce este adoptia?

Adoptia este un fenomen sociologic si juridic foarte complex si in acelasi timp si controversat. In sens juridic reprezinta o operatiune prin care se creaza raporturi de filiatie si rudenie civila intre persoane prevazute de lege.

Potrivit art. 1 din noua lege privind adopţia – Legea nr. 273/2004- adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

În terminologia juridică, noţiunea de adopţie are trei înţelesuri: de act juridic, de raport juridic şi de instituţie juridică.

Ca act juridic, adopţia desemnează însumarea voinţelor persoanelor care sunt chemate, potrivit legii, să-şi exprime consimţământul la adopţie.

Ca raport juridic, adopţia evocă legătura de rudenie civilă rezultată din actul juridic al adopţiei încuviinţat de către instanţa de judecată competentă.

Ca instituţie juridică, noţiunea de adopţie are înţelesul de totalitate a normelor juridice care reglementează atât actul juridic al adopţiei cât şi relaţiile juridice rezultate din acesta.

Codul familiei reglementa două feluri de adopţie: adopţia cu efecte restrânse (art. 67-78, în prezent abrogate) şi adopţia cu efecte depline (art. 79, în prezent abrogat).

Adopţia cu efecte restrânse este adopţia în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi deveneau rude cu adoptatorul, ei păstrându-şi totodată legăturile de rudenie cu rudele lor fireşti.

Adopţia cu efecte depline se caracterizează prin faptul că adoptatul şi descendenţii săi devin rude cu adoptatorul si rudele acestuia, asemenea unui copil firesc al adoptatorului, iar legăturile de rudenie dintre adoptat şi părinţii fireşti precum şi rudele acestora, înceteaza.

Ulterior, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/1997 cu privire la adopţie, şi apoi prin Legea nr. 273/2004, a fost reglementat un singur fel de adopţie, care prezintă caracteristicile următoare :

a. filiaţia se stabileşte între cel care adoptă şi copilul adoptat;

b. rudenia se stabileşte între copilul adoptat şi rudele adoptatorului; deşi legea nu prevede expres, rudenia se stabileşte şi între descendenţii copilului adoptat şi rudele adoptatorului; soluţia rezultă din textul legal care prevede stabilirea filiaţiei dintre copilul adoptat şi cel care adoptă. În aceeaşi ordine de idei amintim că, pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti.

c. încetează filiaţia dintre copilul adoptat şi părinţii săi, încetează rudenia dintre copilul adoptat şi rudele sale fireşti, precum si rudenia dintre descendenţii copilului adoptat şi rudele sale fireşti.

Adoptiile pot fi interne sau internationale, ceea ce inseamna ca parintii biologici fie traiesc in aceeasi tara cu parintii adoptivi, fie traiesc in alta tara, iar acestea pot fi deschise (caz in care parintii biologici au contact cu copilul) sau inchise (caz in care intre copil si parinti nu se realizeaza nici un fel de contact).

Adoptiile interne pot varia foarte mult in ceea ce priveste deschiderea si depind de nevoile parintilor biologici. Totusi, adoptiile internationale, au cele mai multe sanse sa fie inchise, fara contact intre parintii biologici si cei adoptivi.

Atat adoptia interna cat si cea internationala prezinta o serie de avantaje si dezavantaje. In privinta adoptiilor interne, agentiile pentru adoptie, pot oferi mai multe date despre parintii naturali, despre istoriul medical al acestora, decat in cazul adoptiilor internationale.

De asemenea, in cazul adoptiilor nationale, acestea pot fi mai usor facute deschise sau semi-deschise decat cele internationale. Daca acest lucru reprezinta un beneficiu sau un dezavantaj, acest lucru depinde de preferintele parintilor adoptivi. Un motiv pentru care cuplurile prefera adoptiile interne este acestea vor putea face parte din viata copilului chiar si in timpul procesului de adoptie. In cazul adoptiilor interne, viitorii parinti adoptivi pot fi pusi in legatura cu o femeie insarcinata care doreste sa de-a spre adoptie copilul imediat dupa nastere.

In cazul adoptiilor internationale, este posibil ca parintii adoptivi sa nu aiba prea multe informatii despre copil decat dupa ce acesta s-a nascut. Daca un cuplu alege varianta adoptiei internationale, cand va ajunge in familie, copilul va avea deja cateva luni, in cel mai bun caz, deoarece pana nu sunt finalizate toate procedurile legale de adoptie copilul nu poate pleca la familia adoptiva.

Adoptiile internationale ofera insa si avantaje. Multi parinti adoptivi nu doresc sa aiba nici un fel de contact cu parintii biologici, iar in general, adoptiile internationale sunt inchise.

Sunt familii care doresc sa faca o adoptie internationala cu scop umanitar, sa salveze copilul dintr-o situatie periculoasa sau din conditii precare, deci acelasi lucru il pot face si printr-o adoptie interna.

Maniera de desfasurare a adoptiilor internationale reduce riscul ca un copil sa fie dat parintilor adoptivi si apoi sa fie luat de acolo. In adoptiile internationale, parintii biologici au renuntat la toate drepturile parentale asupra copilului in favoarea agentiei de adoptie sau orfelinatului, inainte de implicarea parintilor adoptivi.