Alianța Nord Atlantică și Noua Arhitectură de Securitate

Integrarea în NATO: modalitate de realizare a interesului national

cu privire la asigurarea securitatii nationale a României

Schimbarile intervenite în Europa, începând cu anul 1989, au plasat România într-un nou contex geopolitic, în care preocuparea pentru asigurarea securitatii nationale nu poate fi diminuata ori abandonata.. Desi a sporit gradul de securitate si s-a estompat amenintarea unei agresiuni militare clasice, s-au multiplicat riscurile si amenintarile ne-traditionale la adresa securitatii nationale (neoterorismul si crima organizata au proliferat în perioada post razboi rece, ca urmare a deschiderii pietelor libere si a fluidizarii granitelor). Situatia s-a diversificat foarte mult, a devenit complexa si greu de anticipat. Sfarsitul razboiului rece a atras dupa sine si sfârsitul simplicitatilor elegante, al regulilor si certitudinilor lumii bipolare.

În zona României s-au produs importante modificari în domeniul echilibrului strategic, s-au înregistrat serioase mutatii în raportul de forte pe plan militar, si au aparut noi puteri nucleare. Persista fenomene de instabilitate si criza la nivel subregional, tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state, si exista în zona cantitati impresionante de efective si armament conventional, multe aflate în proces de redistribuire între noile state. Toate aceste pericolele potentiale pot scapa de sub control, devenind surse majore de insecuritate.

Evolutia recenta a fenomenului terorist demonstreaza ca nici un stat nu este ferit de aceasta amenintare, iar crearea coalitiei internationale de lupta împotriva terorismului va duce probabil la noi abordari în plan teoretic, si prin aceasta, la revizuiri ale conceptului de securitate nationala. Aparitia “societatilor fragile”, incapabile de a controla evolutiile din propriile teritorii precum si fluidizarea starilor de pace, criza si razboi, impun o redefinire a conceptului traditional al securitatii. Nici un stat nu se mai poate apara singur. Securitatea nationala poate fi asigurata doar prin cooperare internationala.

Viitoarea agenda de securitate trebuie sa fie fundamentata pe noi modalitati de abordare a riscurilor asimetrice si non-conventionale, înglobând noi forme de solidaritate internationala. Într-o Europa care evolueaza spre un mediu de securitate prin cooperare, al carui element definitoriu este integrarea politica si economica, obiectivul major al politicii noastre nationale este în acest moment asigurarea securitatii României prin integrarea în NATO si Uniunea Europeana. Un spatiu comun de securitate regionala si europeana reprezinta calea cea mai buna pentru protejarea intereselor noastre nationale. Calitatea de membru al NATO va oferi României garantii ferme de securitate în acest spatiu international definit de instabilitate si de extinderea noilor riscuri si amenintari.

De ce NATO? Nu încape îndoiala ca Alianta Nord-Atlantica, înfiintata cu jumatate de secol în urma, a fost cea mai reusita si mai promitatoare dintre toate aliantele din istoria omenirii. Viabilitatea si succesul Aliantei sunt explicate în primul rând de patru factori care îi confera unicitate:

- Omogenitatea, Alianta fiind construita pe baza de consens, pe valorile comune ale statelor membre- democratie, libertate individuala si respectarea cu strictete a legii;

- Universalitatea sistemului de valori;

- Rolul de lider jucat de SUA, datorita caruia NATO s-a transformat dintr-o alianta regionala defensiva, într-un organism puternic, flexibil, cu o ridicata capacitate de adaptare la schimbarile din sistemul international;

- Cooptarea în cadrul Aliantei a trei dintre cele cinci puteri nucleare ale lumii.

NATO a asigurat cu succes independenta si libertatea statelor membre ale Aliantei pe parcursul celor 40 de ani cât a durat perioada razboiului rece. Prin combinarea a doua notiuni fundamentale:

aparare si dialog, NATO a jucat un rol important în impunerea pacii pe frontul confruntarilor Est-Vest. Obiectivul esential al NATO consta în apararea libertatii si securitatii tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Bazându-se pe valorile comune ale democratiei, respectarea drepturilor omului si pe legalitate, Alianta activeaza, înca de la crearea sa, pentru instaurarea unei ordini juste, pasnice si durabile în Europa.

NATO s-a dovedit cea mai larga coalitie posibila care include protagonistii cheie ai scenei europene. A exclus posibilitea înfiintarii unei aliante alternative bazate pe aceleasi valori, care ar fi putut dubla Alianta sau intra în competitie cu ea în Europa sau în lume. În acest fel s-a dovedit a fi nu numai cel mai important, dar si cel mai semnificativ forum care a reusit sa aplaneze tensiunile dintre unele state membre. Coalitia antiterorista formata dupa 11 septembrie 2001 este un exemplu stralucit de diplomatie activa, care nu ar fost posibil fara NATO. În lumea cu adevarat globala în care traim, rolul NATO este esential în mobilizarea unui sprijin international, suficient de larg si în acelasi timp suficient de flexibil, pentru a face fata riscurilor si amenintarilor diverse si adeseori nepredictibile.

S-a creat prin NATO o structura militara atât de integrata si în care interdependenta dintre fortele armate este atât de profunda încât, chiar daca oamenii politici din doua tari membre ar decide începerea unui conflict, acesta ar fi practic imposibil din punct de vedere militar.

Exista ratiuni financiare si tehnologice care exclud, în deceniile urmatoare, orice competitie dintre NATO si alta alianta. SUA sunt singura putere din lume care detine capacitatea logistica de a desfasura un mare numar de militari combatanti, la mare distanta si în scurt timp. Aceasta capacitate este decisiva pentru orice alianta care are o misiune globala. Sistemul de comunicatii al NATO se bazeaza pe o tehnologie moderna, de vârf, si pe componente foarte costisitoare. Practic, nici un sistem similar nu poate fi construit de vreun alt mare grup de state.