Alternative instituționale și comunitare în combaterea criminalității

CAPITOLUL I

INSTITUŢII NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ŞI ROLUL LOR ÎN COMBATEREA CRIMINALITĂŢII

Dinamica fenomenului infracţional din ultimii ani şi eforturile instituţiilor statului şi ale societăţii civile de a-i face faţă într-o manieră coerentă şi eficace, impune realizarea unei strategii naţionale de prevenire a criminalităţii.

Acest lucru este deplin posibil deoarece există o bază teoretică bogată consacrată acestui domeniu: acte normative româneşti, programe şi recomandări ale Consiliului Europei şi ale O.N.U., strategii elaborate recent în alte ţări.

Noile evoluţii contemporane demonstrează pericolul criminalităţii pentru dezvoltarea socială, dreptul cetăţenilor de a trăi în securitate şi, ca o consecinţă, elaborarea unei strategii pe termen lung pentru a evita mersul spre o societate terorizată.

Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităţii dar si eforturi din ce în ce mai mari pentru ai face faţă atât la nivel de stat cât mai ales la nivel comunitar. Deşi serviciile de poliţie rămân în continuare esenţiale pentru combaterea şi prevenirea criminalităţii, cetăţenii şi comunităţile devin din ce în ce mai vizibile în domeniul atât de complex al ordinii sociale şi al creşterii calităţii vieţii.

Traversăm o perioadă în care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupţia, sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul - se adaugă terorismul, crima organizată, degradarea mediului urban precum şi factori subtili ca abuzurile, discriminările, absenţa controlului, promovarea violenţei prin mass-media.

Toţi aceşti factori se conjugă, desigur, cu cei particulari unei ţări sau unei regiuni amplificând vulnerabilitatea socială şi costurile criminalităţii. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate înalte a criminalităţii, rămân mereu aceleaşi: tinerii, vârstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc în cartiere marginalizate. Deşi riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar când sunt abordaţi factorii indirecţi: sărăcia, incultura, şomajul, lipsa perspectivei, etc.

Ca urmare, prevenirea criminalităţii minorilor devine un imperativ al acestei perioade pentru România, în care obiectivele principale sunt ordinea socială, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legilor, formarea şi solidarizarea publicului la acţiunile preventive, supravegherea şi evaluarea riscurilor în timp şi spaţiu.

În acest context e nevoie ca Ministerul Justiţiei să realizeze o strategie naţională de prevenire a criminalităţii centrată pe dezvoltarea socială, în care puterile publice să aibă rolul principal în coordonarea programelor la nivel naţional, judeţean şi local.

Preocuparea O.N.U pentru elaborarea unor studii criminologice şi combaterea terorismului.

Problema terorismului trebuie analizată în adevărata sa lumină, fiindcă, indiferent ce motive ar avea teroriştii, nu trebuie să se comită acte ale căror consecinţe se răstrâng asupra unor persoane nevinovate, doar pentru obţinerea de către autori a unor câştiguri personale sau pentru propria lor satisfacţie bolnăvicioasă de a ucide .

Organizaţia Naţiunilor Unite a constituit prin Rezoluţia 3034 un Comitet Special pentru terorismul internaţional, care studiază cauzele terorismului internaţional şi face recomandări în ceea ce priveşte luarea unor măsuri de prevenire şi reprimare.

În contextul ideii de solidaritate internaţională, fiecare stat este dator să ia măsurile cele mai adecvate pentru a elimina cauzele terorismului internaţional şi, în general, pentru a elimina violenţa.

Aceste studii nu pot apărea imediat şi nu pot trage nişte concluzii pripite. Ele trebuie desfăşurate pe o perioadă mai îndelungată de timp astfel, am fi lipsiţi de simţul realităţii, dacă am considera că odată terminat un studiu am identificat şi toate cauzele care generează violenţă şi să stabilească astfel măsuri care să înlăture rapid actele de terorism internaţional. Hotărârile care urmează a se aplica trebuie luate pe baza unei cunoaşteri generale a problemei şi a unei comprehensiuni de ansamblu a cauzelor şi a consecinţelor concrete apărute într-un caz sau altul.