Amprenta creierului - o nouă tehnologie în criminalistică

1. Notiuni introductive:

Criminalistica ca stiinta s-a bucurat de-a lungul anilor de o dezvoltare impresionanta ca de exemplu:

1247 - Investigatorul chinez Sung Tzuh a scris cartea „Hsi Duan Yu”, în care descrie cum se poate diferenţia înecul de strangulare, sau suicidul de crimă şi moarte naturală, precum şi pericolul rănilor în diferite părţi ale corpului.

1591 – Zacharias şi Hans Jansen creează primul microscop de aplicaţie practică.

1609 - Francois Demelle publică primul studiu asupra examinării scrisului de mână.

1670 - Anton Van Leeuwenhoek inventează microscopul de mare precizie pe care îl va folosi în anul 1674 pentru a studia şi descrie celulele roşii din sânge.

1728 – Johan Heinrich Schulze, medic german, a demonstrat posibilitatea impunerii imaginii fotografice a unui obiect într-o soluţie chimică.

1804 - Johann Wilhelm Ritter, medic german, descoperă radiaţiile ultraviolete.

1810 - Eugene Francois VIDOCQ pune bazele primei poliţii judiciare, La Sureté din Paris.

1813 - Mathieu Bonaventure Orfila, profesor de chimie medicinală şi legală la Universitatea din Paris, considerat părintele toxicologiei moderne, publică Traite des Poisons.

1830 - Italianul Giovan Battista Amici inventează microscopul de polarizare a luminii.

1835 – Henry Goddard realizează comparaţii între striaţiile de pe un glonţ şi urmele de ghinturi din ţevile armelor.

1836 – Chimistul englez James MARSH, dezvoltă un test de evidenţiere a prezenţei arsenicului în ţesuturi. 1853 - Ludwik Karol TEICHMANN medic polonez, a dezvoltat testul de cristalizare a unor componente organice din sânge, el descriind unui preparat care determină apariţia microscopică a cristalelor de hemină.

1858 - Sir William HERSHEL, a folosit pentru prima dată amprenta pe locuitorii din Bengal India.

1859 - Medicul german Gustav Kirchhoff şi chimistul Robert Bunsen demonstrază faptul că, culoarea unei flăcări poate fi folosită pentru a identifica substanţa care arde şi pentru a contrui primul spectroscop.

1875 – profesorul Wilhelm Konrad Rontgen din Wurtzburg descoperă razele X, respectiv faptul că obiecte solide aşezate astfel încât razele catodice produc o radiaţie secundară care desemnează formele materiei solide

1882 – Alphonse Bertillon din Paris, dezvoltă un sistem de clasificare a infractorilor, bazat pe măsurători ale corpului.

1893 – profesorul austriac Hans Gross publică lucrarea de investigare ştiinţifică a infracţiunilor, „Hanbuch fur Untersuchungsrichter als System der Kriminalistik”.

1901 – Karl Landsteiner a stabilit primul sistem de grupare a sângelui, sistemul ABO.

1901 – Paul Uhlenhuth dezvoltă testul de precipitare pentru distingerea sîngelui uman de cel animal.

1912 - BALTHAZARD foloseşte examinarea fotografică lărgită a unui glonţ pentru a determina tipul armei.

1921 – John Larson şi Leonard Keeler construiesc primul detector de minciuni protabil.

1925 – Philip O. Gravelle realizează microscopul comparat.

1925 – Saburo Sirai, om de ştiinţă japonez este primul care recunoaşte secreţia unui grup specific de antigeni în fluidele din corp, altele decât sângele.

1941 – Murray Hill de la Bell Telephone Laboratories iniţiază studiul studiul de identificare a vocii.

1960 – Lucas din Canada descrie aplicaţia gaz cromatografia pentru identificare poduselor de petrol.

1974 – un grup de cercetători de la Aerospace Corporation dezvoltă tehnologia de detectare a rezidurilor rezultate în urma împuşcăturii, folosind microscopia electronică cu dispersia electronilor razelor X (SEMEDX).

1984 – Sir Alec Jeffreys descoperă metoda de identificare individuală din ADN: restriction Fragment Length Polymorphism (RFLP).

2000 – Lawrence A. Frawell prezintă metoda Brain Fingerprinting (amprenta creierului) sau Testul de cunoaştere a vinovăţiei.

Si dupa parerea mea asta nu e sfirsitul, doar ca pentru nivelul de dezvoltare pe care-l posedam la moment nu ne permite sa vedem o noua posibilitate deoarece suntem obsedati de prezent, la fel cum pina in 2000 nu ne puteam imagina ca informatia acumulata de creirul nostru poate fi citita, prin asa numita metoda “amprentare cerebrala” un detector de minciuni pentru secolul XXI.

Amprentarea cerebrala ofera o solutie foarte stiintifica la o problema extrem de dificila, care este alegerea intre cine este terorist si cine nu, sau cine a comis o anumita infractiune si cine nu.

Amprenta creierului este o stiintă tehnică controversată – care determină dacă anumite informatii sunt stocate în creierul unei persoane, unite la o măsurătoare electrică ce primește impulsurile emise de creier, acele răspunsuri la cuvinte, expresii sau imaginile care sunt prezentate periodic pe ecranul unui computer.

Tehnologia amprenta creierului a fost inventată de Lawrence Farwell, fost profesor si cercetător asociat la Universitatea Harvard iar în prezent presedintele si sef cercetător stiintific al Brain Fingerprinting Laboratories. De asemenea, el a inventat Farwell Brain Communicator, care permite unui individ de a comunica direct de la creier la un computer si sintetizator de vorbire folosind impulsurile electrice activitatea cerebrală, persoana paralizată fiind în incapacitatea de a comunica sau de a se controla, si chiar în incapacitate de miscare.

Dr. Farwell a efectuat şi publicat cercetări stiintifice care demonstrează efectul direct al omului de pe constiintă la nivel cuantic-mecanic. El ne ajută să explicăm mecanismul prin care oamenii îsi folosec creierul si interactiunea lui cu mediu uman- asemeni mecanismului de copiere pe un disc al computeului ce asează în straturi informatii cu care a operat.

Dr. Larry Farwell a pus la punct un nou tip de detector de minciuni care se bazeaza pe reactia involuntara a creierului. Senzori plasati pe scalp si cuvinte sau imagini care apar succesiv pe ecranul unui computer sunt secretul cu ajutorul caruia el spera sa puna criminalii la inchisoare.In vreme ce un test cu poligraful se baseaza pe reactii emotionale ale suspectului, amprentarea cerebrala inregistreaza modul in care creierul reactioneaza la cuvinte si imagini legate de o crima, pe care criminalul le poate recunoaste. Daca persoana respectiva a fost la locul crimei, undele cerebrale genereaza un semnal de genul “aha” detectabil cu ajutorul senzorilor plasati pe scalp. Acel semnal “aha” nu poate fi controlat de subiect.