Analiza psihologică a actului infracțional

1.COMPLEXITATEA CAUZALĂ A FENOMENULUI INFRACȚIONAL

Fenomenul infracțional este un fenomen deosebit de complex, multideterminat care pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat multidisciplinar. Această abordare implică stăpânirea unor noțiuni de psihologie judiciară, criminologie, sociologie judiciară, biologie criminală, medicină legală, psihiatrie criminală, antropologie criminală, statistică infracțională .

Deși este un fenomen social, infracționalitatea trebuie cercetată ca un act individual comis de o persoană concretă intr-o situatie concretă . Este vorba de o actiune umană, determinată de anumite elemente psihologice, trebuințe, tendințe, motive, scopuri etc .

O viziune coerentă asupra dinamicii si interacțiunii elementelor intregului ansamblu de factori care concura la producerea actului infracțional nu o poate oferi decat o concepție sistemică integratoare asupra conduitei si a manifestarilor psihocomportamentale .

Cercetătorii implicați în desfăsurarea fenomenului infracțional sunt interesați in primul rând de explicarea cauzală a acestuia, de evidențierea factorilor determinanți, deoarece concepțiile si teoriile elaborate au un puternic rol regulator asupra diferitelor componente ale sistemului legal dar, mai ales, asupra tipurilor de activitați corecționale si a celor profilactice. ’’Ca sa înlaturi efectul, trebuie sa înlături cauza ’’- comandă principiul cauzal general,numai că, în cadrul comportamentului infracțional, accesul la adevarata cauză este,de cele mai multe ori, greu de conturat .

Explicarea comportamentului infracțional constituie o încercare de a găsi și contura un sistem teoretico-științific și metodologic cu mari posibilitați integratorii si generalizatoare pentru realitatea concretă, însă tipurile si formele de ’’operaționalizare’’ practică a comportamentului infracțional sunt extrem de diverse, fiecare având, la limită, caracteristici strict individuale .

Evoluția fenomenului infracțional în România este o consecință a impactului problemelor economico-sociale grave, precum și a crizei de autoritate pe care au traversat-o instituțiile statului de drept. Legislația lacunară și supraîncărcarea sistemului justiției penale, corelate cu deficitul de personal și logistică, au făcut ca efectul măsurilor preventive si represive sa fie limitat .

O serie de organizații transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de infractori autohtoni si actioneaza in cooperare cu acestea, in domeniul traficului de droguri, armament, al afacerilorcu autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasarii de valuta falsa, introducerea ilicita de deseuri toxice, atacuri cu arme de foc etc . Prin contrabanda, au fost scoase din tara o gama larga de produse, de la cele de stricta necesitate pentru populatie, pana la obiecte de valoare apartinand patrimoniului national .

Coruptia, ca fenomen social reprezinta expresia unor manifestari de descompunere morala si degradare spirituala intrucat implica deturnarea si folosirea avutului public in interes personal, obtinerea unor avantaje materiale pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu, incheiereaunor afaceri si tranzactii prin eludarea normelor morale si legale. O astfel de stare de criza, are un efect demoralizator asupra intregii societati .

În ultima perioadă s-au diversificat infracțiunile comise prin violentă (violuri, omoruri, tâlharii,

lovituri cauzatoare de moarte, vatamari corporale grave - ca forme ale violentei private, si conflicte de grup interetnice, interprofesionale, profesionale, acte de terorism) . Violenta este intim legata de esenta umana si de functionarea societatii, ceacopera o gama larga de comportamente individuale si sociale, avand o etiologie proprie .

Etiologia acestor forme de manifestare poate indica o multitudine de cauze : alienarea psihosociala, somajul , standardul economic, criza de autoritate, criza morala etc .

Infracțiunea nu reprezintă altceva decât punctul nodal al intersectiilor din lanturile cauzale, punct ce este in acelasi timp, determinat si determinator, avand atat valoare de cauza cat si de efect. Astfel, un omor poate avea ca mobil profunda dusmanie si ura dintre autor si victima. Sigur ca prin cunoasterea prealabila a acestui mobil in unele situatii date, se poate actiona preventiv, dar antecedenta imediata din lantul cauzal are la baza tocmai motivele pentru care s-a ajuns la dusmania respectiva. Deci, activitatea preventiva eficienta trebuie sa cuprinda in campul sau de manifestare relatiile din intregul lant cauzal .

Ințelegerea determinismului cauzal al fenomenului infracțional este facilitată de sesizarea acțiunii concomitente a unei pluralitați de cauze. In etiologia infractionala se impletesc cauzele interne ce tin de natura umana, sociala a persoanei si cauzele externe ce vizeaza diversi factori culturali, economici, juridici etc . In cazul infractiunilor concrete, ponderea este detinuta de cauzele interne (bazate pe factorii individuali), care au greutate specifica mai mare in raport de cele externe. Astfel nu s-ar putea explica de ce o persoana, in anumite conditii, trece la actul infractional, pe cand alta, in imprejurari similare, nu se angajeaza in act infractional . Conditia ce se desprinde este ca, in domeniul infractional, cauza externa nu-si poate subordona si nu poate anula cauza interna .

Actul infracțional reprezintă rezultatul interacțiunii dintre factorii ce structurează personalitatea individului si factorii externi, de ambianta. In ceea ce priveste factorii interni, endogeni, orice persoana poate prezenta in structura sa un nucleu central mai mult sau mai putin favorabil comportamentului infractional conturand sau nu o personalitate infractionala . Ambitia, conditiile si imprejurarile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltarii acestui nucleu in plan infractional .

Trecerea la actul infracțional constituie un moment critic, nodal. Aceasta trecere reprezinta o procesualitate care cunoaste insemnate variatii in desfasurarea ei .