Analiza puterii politice, Statul - elementele constitutive

1.Analizați și descrieți caracteristicile puterii politice

Societatea umană constitue un organism deosebit de complex și mobil. Modul prin care societatea se autoreglează și se asigură desfășurarea tuturor activităților îl constituie puterea.

Prin putere socială se înțelege capacitatea pe care o are sau o dobândește un om sau un grup de oameni de a-și impune voința altora în vederea efectuării unor activități privind dirijarea societății spre anumite scopuri.

Puterea este o relație socială caracteristică oricărei comunități umane, elementul prin care se realizează dezvoltarea socială. Ca element de organizare și reglare a vieții sociale, puterea fixează scopurile activității umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri.

Puterea politică constituie un subsistem al puterii sociale cu rol determinant în reglarea și funcționarea vieții sociale, ea reprezentând capacitatea unor grupuri de oameni de a-și impune voința în organizarea și conducerea de ansamblu a societății.

Pentru realizarea rolului său în societate puterea politică îndeplinește mai multe caracteristici

- funcția decizională. Principala activitate a unei autorități politice constă în luarea de decizii. Acestea se traduc în mod oficial prin legi, decrete sau reglementări. Elaborând și aplicând asemenea hotărâri puterea politică își manifestă capacitatea de a arbitra între interese antagoniste și de a coordona multiplele dimensiuni ale vieții în societate.

- funcția organizatorică. Constă în capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate și de a mobiliza grupurile sociale pentru a acționa în conformitate cu programul adoptat.

- funcția ideologică. Propagarea valorilor programatice în scopul atragerii de noi adepți.

- funcția coercitivă. Constă în aplicarea diferitor mijloace de constrângere pentru a determina pe cetățeni să acționeze în conformitate cu deciziile adoptate.

- funcția de control. Se urmărește modul în care linia stabilită este respectată și a măsurilor ce se impun, conform legii.

- funcția de pregătire a specialiștilor pentru organizarea vieții sociale în conformitate cu voința puterii politice.

Bibliografie:

1. Fisichella D. Știința politică. Probleme, concepte teorii. Chișinău, 2000, p.44.

2. Hastings M. Abordarea științei politice. Iași, 2000, p.23.

3. Măgureanu V. Studii de sociologie politică. București, 1997.

4. Vâlsan C., ș.a. Politologie. București, 1992, p.44

2.Analizați elementele constitutive ale statului

Statul se caracterizează prin câteva elemente sau dimensiuni istorice și politice, cumulate calitativ și care stau la baza oricărui stat, și fără ele statul este de neconceput. La ele se atribuie: teritoriul, populația și puterea politică. Dimensiunile statului au o importanță majoră. Ele condiționează atât apariția, precum și dispariția sau reînvierea statului .

Considerat din punct de vedere sociologic, statul este un grup uman, fixat pe un teritoriu determinat, asupra căruia se exercită exclusiv o autoritate politică. Statul apare ca o îmbinare a unor elemente de fapt - teritoriul și populația - cu un element politico-juridic, adică o putere politică reglementată juridicește, puterea politică organizată, ce poate exercita în mod legitim constrângerea.

A. TERITORIUL

Teritoriul este acea parte a globului pământesc asupra căreia un stat își exercită dominația sa publică sau este acea parte a globului pământesc asupra căreia statul își exercită suveranitatea sa în mod exclusiv și deplin.

Prin teritoriul statului se înțelege partea din globul pământesc, cuprinzând solul, subsolul, apele și colana de aer de deasupra solului și a apelor, asupra căreia statul își exercită suveranitatea .

Pentru a contura rolul teritoriului, trebuie reținute câteva dintre funcțiile acestuia:

a) Teritoriul este acela care permite situarea statului în spațiu și delimitarea lui de alte state;

b) El constituie baza pe care se realizează integrarea transformatoare într-o unitate coerentă a populațiilor indefinite și instabile;

c) Prin determinarea unui cadru teritorial, puterea înscrie Națiunea pe planul realității concrete. Teritoriul este simbolul și factorul de protecție a ideii naționale, el permite - cum spunea un reputat autor - „realizarea sintezei dintre sol și idei, care esența însăși a Națiunii”;

d) Teritoriul determină - sub aspect fizic și sub anumite limite - întinderea și prerogativele puterii publice, suveranitatea și independența acesteia. El este „cadrul natural” în care puterea se realizează și prin care acestă putere se delimitează de alte fenomene și instituții social - politice asemănătoare ei;

e) Teritoriul este acela care asigură și accentuează calitatea însăși a „cetățenilor”, trăsătura lor comună și funciară de a viețui într-un anumit spațiu;

f) Teritoriul este și un mijloc de acțiune a statului, întrucât „cine deține solul, deține locuitorii”, imprimând acestora un sens comun de existență. (Ion Deleanu, Drept constituțional și instituții politice, vol. 2, Iași, 1993, pag. 27.)