Apărarea dreptului de proprietate

Apararea dreptului de proprietate

I.Consideratii generale

1.Precizari prealabile.Dreptul de proprietate este un drept subiectiv care, ca orice alt drept subiectiv,poate fi aparat prin diferite mijloace reglementate de diversele ramuri ce compun orice sistem de drept.

Cu referire la sistemul nostru de drept, reamintim ca, potrivit art. 41 din Constitutie, statul garanteaza dreptul de proprietate si ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, art. 135 alin. 1 al Legii fundamentale proclama ocrotirea proprietatii de catre stat, pentru ca, alin. 6 al aceluiasi articol sa prevada ca ‘proprietatea privata este in conditiile legii, inviolabile’.

2.Definitia dreptului de proprietate.Codul civil roman, prin articolul 480, defineste proprietatea astfel : ’Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege’.

Este dificil de dat o definitie completa unui fenomen atat de complex ca dreptul de proprietate. Definitia oferita de Codul civil cuprinde insa elementele esentiale. Ea evoca existenta in mainile titularului a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoana le poate avea cu privire la un bun, prin referirea la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate, desi nu contine expres decat acel atribut care este esential pentru existenta sa—dreptul de dispozitie.

3.Mijloace de aparare a dreptului de proprietate.Atunci cand ne referim la mijloacele de aparare a dreptului de proprietate avem in vedere acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui.

Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate sunt variate si numeroase. Ele ar putea fi cuprinse in doua mari categorii :

A. Mijloacele nespecifice sau indirecte se caracterizeaza prin faptul ca scopul lor direct consta in apararea unor drepturi de creanta. Drepturile de creanta iau nastere insa si se realizeaza pe temeiul dreptului de proprietate. De aceea, de cele mai multe ori, prin protejarea (directa) drepturilor de creanta care iau nastere din raporturi juridice obligationale, se protejeaza (indirect) si dreptul de proprietate.

Au acest caracter actiunile in executarea contractelor, actiunea in raspundere contractuala, actiunea ex delictu, actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, actio de in rem verso etc.

B. Mijloacele juridice specifice (directe) se intemeiaza direct si nemijlocit pe dreptul real sau pe faptul posesiei unui imobil si sunt concepute doar pentru apararea dreptului real. Este vorba despre asa-numitele actiuni reale, care sunt de doua feluri : actiuni petitorii si actiuni posesorii.

Actiunile petitorii servesc la apararea dreptului de proprietate sau a altui drept real principal prin obtinerea recunoasterii reclamantului ca titular al acestui drept. Redobandirea posesiei bunului asupra caruia poarta dreptul real este doar un efect accesoriu al admiterii actiunii petitorii.

Sunt actiuni petitorii : actiunea in revendicare, actiunea in prestatie tabulara, actiunea in granituire, actiunea negatorie, actiunea confesorie.

Actiunile posesorii sunt acele actiuni reale prin care se urmareste apararea posesiei, ca simpla stare de fapt, impotriva oricarei tulburari. Ele pot fi folosite fie pentru pastrarea posesiei, fie pentru redobandirea acesteia in cazul pierderii.

Avand ca temei juridic insusi dreptul de proprietate, ca drept real, actiunile din aceasta categorie sunt actiuni reale, in randul carora locul central il ocupa actiunea in revendicare.