Apelul

Potrivit Noului Cod de procedură penală, procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoană), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea hotărârii judecătoreşti definitive.

În scopul asigurării celerității procesului penal și a reducerii duratei de soluționare a cauzei penale, în condițiile în care au fost sporite garanțiile în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță, în materia căilor de atac, se prevede calea ordinară de atac, a apelului, integral devolutivă. Astfel Noul Cod menține doar o cale extraordinară de atac, dând eficiență principiului primului grad de jurisdicție.

Instanța de apel poate readministra probele administrate în prima instanță și poate administra probe noi, fiind obligată ca in afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza și să verifice hotărârea primei instanțe sub toate aspectele de fapt și de drept.

Noul Cod renunță la instituția apelului peste termen, având în vedere reglementarea detaliată a posibilității redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsă a inculpatului.

Reglementarea legală o găsim în cuprinsul art. 408 până la art. 425 din Noul Cod de Procedură Penală.

Hotărârile supuse apelului sunt:

- Sentinţele, dacă legea nu prevede altfel.

- Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

- Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.

Persoanele care pot face apel(art. 409)

Pot face apel:

a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;

c) partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;

d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;

e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate;

f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.

Pentru persoanele prevăzute la lit. b)–f), apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.

Termenul de declarare a apelului

- Pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.

- În cazul prevăzut la art. 409 alin. (1) lit. e), apelul poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizaţiilor şi amenzilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza.

- Pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile şi curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea.

Repunerea în termen

- Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

- Hotărârea este definitivă până la momentul în care instanţa de apel admite cererea de repunere în termen.

- Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

Aceste dispoziții nu se aplică în situaţia redeschiderii procesului penal cerute de persoana condamnată în lipsă.

Forma şi conţinutul apelului(art. 412)

(1) Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să conţină următoarele:

a) numărul dosarului, data şi numărul sentinţei sau încheierii atacate;

b) denumirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată;

c) semnătura persoanei care declară apelul.

(2) Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de avocat.

(3) Cererea poate fi atestată şi de primarul sau secretarul consiliului local ori de funcţionarul desemnat de acesta din localitatea unde domiciliază apelantul.