Apelul în procedura civilă și penală

CAPITOLUL I

Apelul în procedura civila

1. Notiune si importanta

Apelul este o cale ordinara de atac prin intermediul careia oricare dintre parti poate solicita unei jurisdictii superioare reformarea hotarârii pronuntate de instanta de fond .

Existenta apelului sau a unei cai de atac similare este, în orice legislatie democratica, inerenta actului de justitie. Activitatea de justitie nu poate fi conceputa ca una fara pericolul de implica erori de interpretare, de stabilire a faptelor sau de aplicare corecta a legii . Apelul este în acest sens calea de atac care confera partilor posibilitatea de a provoca controlul judiciar asupra unei sentinte afectate în substanta sa de o greseala de judecata.

Prin intermediul apelului, cauza ajunge în fata unei instante superioare care va efectua un nou examen al acesteia spre a pronunte o solutie în concordanta cu adevarul si conforma cu norma juridica .

Apelul este reglementat în art. 282-298 C. Proc. Civ. Ca o cale de atac ordinara, devolutiva, de reformare si suspensiva de executare. Apelul constituie calea de atac cea mai frecvent folosita, iar legea o pune la dispozitia partilor si a Ministerului Public în mod neconditionat. Exista, totusi, si unele situatii îan care dreptul la apel este suprimat. Doctrina justifica suprimarea dreptului la apel prin doua ratiuni inportante: Caracterul redus al interesului litigios si necesitatea de a castiga timp, adica de a solutiona cât mai urgent procesul .

2. Conditiile apelului

Codul de procedura civila nu reglementeaza în mod distinct si special conditiile de fond si de forma ale apelului. Cu toate aceste, conditiile de exercitare a caii de atac a caii ordinare de atac a apelului pot fi desprinse din dispozitiile procedurale care constituie sediul aceste materii. Desi prima sectiune din Capitolul I al celui de-al IV-lea Titlu al Cartii a II-a se refera la „ termenul si formele apelului, o buna parte din textele ce o alcatuiesc se refera la conditiile de fond si de forma ale apelului.

2.1 Conditiile de fond ale apelului

2.1.1 Determinarea conditiilor de fond ale apelului

Pentru exercitarea apelului, sunt necesare a fi întrunite aceleasi conditii ca si cele ale actiunii civile. Avem în vedere conditiile referitoare la persoanele îndreptatite sa exercite actiunea civila, cu mentiunea ca, în legatura cu persoanele îndreptatite sa exercite calea de atac a apelului exista unele aspecte particulare. Apoi, printre conditiile de fond ale apelului sunt si cele referitoare la hotarârile ce pot forma obiectul acestei cai de atac, precum si termenul în care poate fi exercitata calea de atac a apelului . Vom analiza aceste conditii în ordinea în care sunt ele prevazute de Codul de procedura civila.

2.1.2 Hotarârile susceptibile de apel

Hotarârile susceptibile de apel sunt determinate în mod explicit de art. 282 C. Proc. Civ. Potrivit primului alineat al acestui text, “ Hotarârile date în prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotarârile date în prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la Curtea de Apel”. Dispozitile acestui text au primit actuala redactare prin Legea nr. 219/2005. Ele au o dubla semnificatie: determinarea obiectului apelului si a instantei competente a se pronunsa asupra caii de atac.

Textul citat enunta principiul potrivit caruia toate hotarârile pronuntate în prima instanta de judecatorii si tribunale sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. Din acest punct de vedere, legea nu distinge între hotarârile prin care se solutioneaza fondul si cele care nu au acest caracter . De asemenea, este irelevant faptul daca hotarârea atacataa fost sau nu pusa în executare . De asemenea, Legea nu se refera în mod expres la categoria hotarârilor pronuntate în „ultima instanta” sau în „prima si ultima instanta”. Prin urmare, aceste din urma hotarâri nu sunt susceptibile de apel.