Aplicabilitatea Metodelor de Control în Administrația Publică din România și Impactul lor Asupra Deciziilor din Administrația Publică

1. Introducere. Noţiunea de control în administraţia publică

Prin control se înţelege activitatea de verificare a conformităţii acţiunilor autorităţilor şi instituţiilor publice, ale organizaţiilor nestatale, ale persoanelor fizice şi juridice cu reglementările juridice in vigoare.

Ca urmare a controlului, sunt depistate ilegalităţile, deficienţele în activitatea controlată, ceea ce permite organelor competente să adopte măsurile necesare pentru eliminarea acestora, măsuri de natură să contribuie la îmbunătăţirea activităţii controlate.

Ţinând cont de complexitatea activităţii organelor administraţiei publice obiectivele controlului sunt multiple si au o mare diversitate.

Astfel, prin control se verifică legalitatea şi oportunitatea actelor emise, a măsurilor adoptate de către cei controlaţi, se descoperă cauzele care constituie o frâna în desfăşurarea normala a activităţii, se analizează modul de gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare, modul în care personalul îşi îndeplineşte îndatoririle care îi revin.

În desfăşurarea controlului se urmăresc mai multe obiective, controlul efectuându-se prin aplicarea mai multor criterii şi anume: utilitatea organului sau activităţii cercetate, eficienţa acestuia, timpul, raţionalizarea, optimizarea mediului social şi al relaţiilor interumane.

Controlul administraţiei publice, ca atribut al conducerii politice, se exercită de către un sistem de instituţii şi funcţionari publici al căror drept de control este stabilit, de regulă printr-o lege specială.

Acest sistem de control social se exercită de autorităţile, instituţiile şi organizaţiile cu un caracter funcţional de specialitate, care, pe baza informaţiilor obţinute, impune la nivelurile controlate, ca şi la nivelurile ierarhic superioare, măsurile de corecţie necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite de puterea politica.

Sistemul de control social este compus din subsistemul de control al puterii executive(ce se exercită de sus în jos) şi din subsistemul de control democratic , cetăţenesc( care se exercită de jos în sus).

Controlul democratic exercitat de cetăţeni se realizează prin intermediul partidelor politice, a organizaţiilor profesionale, a sindicatelor şi patronatelor, a organizaţiilor neguvernamentale şi apolitice şi a mijloacelor de informare în masă.

De asemenea, pentru realizarea funcţiei de control în administraţia publică trebuie îndeplinită o serie de condiţii. Acestea sunt: înfiinţarea unor instituţii specializate care să fie legal învestite cu exercitarea atribuţiilor de control, existenţa unor structuri sau compartimente ale subsistemului controlat, formularea obiectivelor controlului, elaborarea unui mecanism de informare, măsurare, comparare şi corectare a actelor şi faptelor administrative, posibilitatea existenţei unei evidenţe a resurselor umane, financiare si materiale folosite.Alte condiţii ar mai fi desfăşurarea controlului cât mai aproape de locul unde se produc actele sau faptele administrative şi individualizarea actelor şi faptelor constatate în exercitarea atributului de control şi raportarea lor la standardele de performanţă.

Aşadar, noţiunea de control este definită ca fiind un proces de măsurare şi verificare a modului în care s-au realizat sarcinile şi scopurile sociale stabilite, compararea acestora cu obiectivele planificate şi indicarea masurilor de corecţie ce se impun pe parcursul sau la sfârşitul acţiunilor.Aşa cum am arătat mai sus activitatea de control presupune şi respectarea unei serii de condiţii.

2. Necesitatea şi importanţa controlului

Prin însăşi natura sa, administraţia publică necesită supunere faţă de multiple forme de control, în vederea asigurării înfăptuirii acestor valori politice. Realizarea efectivă a misiunilor ce revin administraţiei publice, potrivit comandamentelor politice, presupune desfăşurarea unui am plu proces administrativ, în concordanţă cu cerinţele şi trebuinţele în cadrul căreia este organizată, îmbrăcând ca principale activităţi organizarea executării şi executarea propriu-zisă a legii. În acest context, pentru a asigura conformitatea activităţii organelor administraţiei publice cu exigenţele stabilite de forurile politice, este nevoie de instituirea unui complex şi vast control asupra acestei activităţi.

În acelaşi sens, garanţia juridică a îndeplinirii acestui obiectiv îl constituie tocmai controlul asupra modului in care aceste autorităţi şi-au exercitat atribuţiile conferite de lege, de către înseşi autoritătile administrative sau de autorităţi care înfăptuiesc celelalte puteri ale statului, legislativă sau judecătorească.